Și la populaţiile din Munţii Caucaz se menține tradiţia căsătoriilor în cadrul aceluiaşi grup etnic, ba chiar al aceleiaşi comunităţi; datele din anii 1960 arătau că nivelul endogamiei acolo era de 90-95%. Antropologul sovietic Valery Alekseyev aducea ca exemplu populațiile din regiunile muntoase ale Pamirului și ale Daghestanului, unde endogamia era practicată strict în limitele satului, din care motiv fiecare sat se transforma într-o populație distinctă și originală de felul ei; și tot datorită endogamiei, care accentua izolarea comunităților unele de altele (o izolare dublată și de relieful muntos, și de criteriile identitare), în Pamir și în Daghestan s-a format o mare diversitate de limbaje [Алексеев, 1985, p. 87].
Chiar și în cercetările etnologice din vremurile noastre (pe exemplul cetățenilor din Daghestan), atunci cînd sunt întrebați despre normele moștenite în privința căsniciei, majoritatea respondenților susțin că regula e următoarea: „Căsătorește-te cu cineva din satul tău”; dacă depășesc uneori cadrul comunitar, de la tineri se cere ca soțul sau soția să fie de aceeași naționalitate (daghestanezi) și de aceeași religie (musulmani) [Варшавер и др., 2024]. Grație izolării, endogamiei și gradului înalt de înrudire, la caucazieni este foarte bine dezvoltată solidaritatea de neam și memoria colectivă a evenimentelor biografice, cînd se cunoaște locul exact al fiecărui individ în rețeaua familială; în mod aparte, ei cunosc bine genealogia lor comună şi relaţiile de rudenie prin care sunt legați unii de alții.
De fapt, acest fenomen – al memoriei colective privind genealogia – e răspîndit la numeroase societăți tradiționale sau care trăiesc în sisteme de clan. Unele surse susțin că un cecen contemporan poate enumera strămoşii săi pînă în a 40-a generaţie, un locuitor al Polineziei îşi poate enumera strămoşii pînă în a 50-60-a generaţie, iar un australian poate înşirui legăturile sale de rudenie nu doar cu membrii tribului natal, ci şi cu membrii triburilor învecinate [Севастьянов, p. 113]. Antropologul francez Claude Lévi-Strauss povestea în memoriile sale că în India întîlni un budist care se mîndrea cu genealogia sa de 46 de generații [Lévi-Strauss, 1956/1968, p. 145]. Membrii clanurilor din Somalia păstrează în memorie ascendenţii pînă în a 20-a generaţie [Weiner, 2013]. Aceste performanțe mnemonice par exagerate, par incredibile pentru noi, cei rupți de legăturile cu neamul și cu strămoșii.
(va urma)
