Urăsc să spulber iluziile apologeților creștini care sar nebunește de la a cita istorici care cred că Iisus a fost probabil (nu cu siguranță) istoric, la a pretinde că acest lucru „dovedește” divinitatea lui Iisus, „miracolele” sale și „învierea” sa. Nici un istoric credibil nu ar susține că există „dovezi” pentru aceste afirmații supranaturale.
Dacă istoricii cred că Alexandru cel Mare a fost o ființă istorică, asta nu înseamnă că au vreo dovadă că ar fi fost „ fiul lui Zeus ” și, prin urmare, un semizeu. Idem și pentru Iisus care este „ fiul lui Yahweh ” și, prin urmare, un semizeu. Zeii care mor și înviază erau rari în lumea antică. Printre acești „salvatori” mitici s-au numărat Inanna, Osiris, Horus, Attis, Dionysos, Romulus, Krishna și Mithras. Iisus a fost un nou venit în clubul „salvatorilor”.
Dacă ar exista dovezi că Iisus a înviat din morți și a umblat prin Ierusalim timp de 40 de zile, așa cum susține cartea Faptele Apostolilor, apoi că S-a înălțat pe nori precum Superman, toți oamenii de știință ar fi creștini. Însă, conform unui sondaj din 1998, doar aproximativ 7% dintre oamenii de știință de elită care aparțin Academiei Naționale de Științe cred într-un zeu personal, cum ar fi cel din Biblie și religia creștină. (Acest studiu al oamenilor de știință de elită a fost realizat de Edward Larson și Larry Witham și publicat în Nature .)
Oamenii de știință de elită merg acolo unde duc dovezile, iar 93% nu cred într-un „zeu personal” pentru că nu există dovezi ale unei astfel de ființe. Nici nu există vreo dovadă a presupusei „învieri” a lui Isus conform Bibliei. De fapt, însăși Biblia ne oferă motive întemeiate să nu credem în presupusa „înviere”:
Autorul primei Evanghelii scrise, Marcu, a recunoscut că nimeni nu l-a văzut și nu a vorbit cu Isus după descoperirea presupusului „mormînt gol”. Versiunea originală a epistolei lui Marcu se încheia la Marcu 16:8, cu femeile care nu spuneau nimănui despre mormîntul gol. Această recunoaștere nu a fost pe placul teologilor creștini care au venit cu patru finaluri diferite pentru Marcu.
Faptul că au existat patru finaluri diferite pentru Marcu ne spune tot ce trebuie să știm despre cum a fost alcătuită Biblia creștină, în mod fraudulos. Prima Evanghelie scrisă începe și se termină cu interpolări. Cineva a adăugat „Fiul lui Dumnezeu” la primul verset din Marcu. Al doilea verset din Marcu conține o „profeție” atribuită greșit, care este de fapt un amestec de două profeții diferite. Duhul Sfînt nu a putut să se citeze corect sau autorii umani au inventat lucruri și au făcut erori în acest proces? Aș putea continua la nesfîrșit, dar v-ați făcut o idee. În concluzie, nu există nici o dovadă a învierii în afara Bibliei și există o mulțime de dovezi împotriva învierii în Biblie.
Mihai Ursu, Explicații Biblice/Știință/Curiozități
