A fost cel mai bogat român din toate timpurile. Averea lui era atît de colosală încît putea cumpăra țări întregi. Deținea sute de mii de hectare de pămînt, palate și munți de aur. Dar Jean Mihail a făcut o alegere care șochează și azi: a trăit singur, într-o cămăruță mică, neîncălzită, mîncînd modest, doar pentru a nu cheltui nici un ban. De ce? Pentru că decisese să lase absolut totul Statului Român. A murit de pneumonie într-o Iarnă geroasă, învelit cu o haină veche, lăsînd României o moștenire care a salvat economia națională în timpul Marii Crize, dar a fost înmormîntat ca un simplu muritor, fără fastul unui rege.
Jean Mihail (1875-1936) din Craiova era un fenomen. Ultimul descendent al unei familii de boieri, a moștenit o avere fabuloasă și a înmulțit-o. Putea trăi la Paris, la Londra, în cel mai mare lux. Dar el iubea România cu o patimă bolnăvicioasă.
Văzînd că țara se împrumută extern și suferă, a decis să devină „bancherul statului” din umbră. A refuzat să se căsătorească pentru a nu împărți averea. A refuzat luxul. Oamenii credeau că e zgîrcit (harpagon). Îl vedeau mergînd pe jos ca să nu tocească trăsura, purtînd costume vechi.
În realitate, era un ascet. Cînd a venit Marea Criză economică din 1929-1933, Jean Mihail a garantat împrumuturile României cu propria avere. Dacă țara dădea faliment, el pierdea tot.
A murit în 1936, singur, în Palatul Jean Mihail din Craiova (azi Muzeul de Artă), dar nu în saloanele aurite, ci într-o odăiță mică, pentru a economisi lemnele de foc. Testamentul lui a șocat Guvernul: „Las toată averea mea, mobilă și imobilă, Statului Român”.
Statul a încasat miliardele (care au acoperit găuri negre din buget), a luat palatele, dar a uitat omul. Jean Mihail este exemplul suprem de patriotism tăcut: a trăit ca un sărac pentru ca țara lui să fie bogată.
Morala: Averea nu te face nobil, ci modul în care renunți la ea. Jean Mihail a demonstrat că poți deține jumătate de țară, dar inima ta să bată doar pentru binele celor mulți.
Arhiva interzisa
