Cel mai în vîrstă dintre monarhii europeni, Regele Harald al V-lea al Norvegiei, a murit la vîrsta de 89 de ani, a anunţat Vineri dimineaţă Palatul Regal al Norvegiei, informează AFP şi Reuters.
„Cu profundă tristeţe anunţăm că Majestatea Sa, regele Harald, ne-a părăsit astăzi. Regele Harald s-a stins liniştit la Spitalul Naţional (Rikshospitalet) Vineri, 28 August, la ora 6:35 „, a anunţat Palatul într-un comunicat.
Provenind din Casa de Glücksburg, Harald al V-lea era Rege al Norvegiei din 17 Ianuarie 1991. Suveranul a rămas pe tron pînă la sfîrşitul vieţii, la fel ca tatăl său, Olav al V-lea, care a decedat la aceeaşi vîrstă. „Am depus jurămîntul în faţa Stortingului (Parlamentul unicameral) pentru a-mi îndeplini misiunea pînă la capăt”, a reiterat el în Ianuarie 2024, refuzînd să urmeze exemplul verişoarei sale de gradul al doilea, Regina Margrethe a II-a a Danemarcei, care abdicase în aceeaşi lună, la vîrsta de 83 de ani, în favoarea fiului său, prinţul moştenitor Frederik, după 52 de ani de domnie.
Regele Harald al Norvegiei a fost un reformator care a ieşit din umbra tatălui său, fiind o personalitate iubită şi extrovertită, care a domnit mai bine de trei decenii.
Harald fusese internat în spital pe 17 August. Palatul regal a precizat că era tratat pentru o infecţie bacteriană în sînge.
În 2024, fusese internat pentru o infecţie în timp ce se afla în vacanţă în Malaezia şi i s-a implantat un stimulator cardiac temporar la un spital de acolo. A fost repatriat cu avionul de către forţele armate norvegiene şi, ulterior, i s-a implantat un dispozitiv permanent. În acelaşi an, Harald, şeful de stat ceremonial al Norvegiei din 1991, a declarat că îşi va reduce numărul de angajamente oficiale la care participa, dar a exclus posibilitatea abdicării, insistînd că jurămîntul său de Rege era pe viaţă.
Provocări multiple pentru familia regală
Moartea lui Harald survine într-o perioadă tumultoasă pentru familia regală. Prinţesa moştenitoare Mette-Marit, căsătorită cu fiul lui Harald, prinţul moştenitor Haakon, se confruntă cu o atenţie intensă din cauza prieteniei sale cu defunctul infractor sexual Jeffrey Epstein, o relaţie pentru care şi-a cerut scuze. Fiul ei, Marius Hoiby, născut dintr-o relaţie anterioară căsătoriei cu Haakon, a fost găsit vinovat, în Iunie, pentru două dintre cele patru acuzaţii de viol şi o acuzaţie de violenţă domestică şi condamnat la patru ani de închisoare după un proces de şapte săptămîni. Atît el, cît şi Procuratura au făcut apel împotriva sentinţei.
La două zile după condamnarea lui Marius, Palatul a anunţat că Mette-Marit a suferit un transplant pulmonar reuşit, fără a preciza cînd a avut loc intervenţia. După cîteva săptămîni de recuperare în spital, ea s-a întors acasă şi şi-a sărbătorit nunta de argint alături de Haakon în luna August.
Sprijinul pentru monarhie a scăzut la 60% în Februarie 2026, de la 70% în luna precedentă, potrivit unui sondaj Norstat publicat de postul public de televiziune NRK, crescînd uşor la 64% în luna Mai. Harald a rămas în permanenţă popular în rîndul norvegienilor. Conform sondajului din Februarie, el era membrul familiei regale care reprezenta cel mai bine familia regală norvegiană, cu o notă de 9,2, pe o scară de la 1 la 10.
Un descendent al Reginei Victoria
Stră-strănepot al Reginei Victoria a Marii Britanii, Harald a urcat pe tron în 1991 şi a introdus treptat elemente moderne care au adus în secolul XXI o funcţie ceremonială percepută în principal ca un simbol al independenţei naţionale.
Popularul Rege a jucat un rol crucial în alinarea naţiunii în momentele de doliu. Cînd fanaticul de extremă dreapta şi anti-islamist Anders Behring Breivik a ucis 77 de persoane în 2011 la Oslo şi pe insula Utoeya, Regele a consolat naţiunea printr-un discurs puternic, transmis la televiziune. Cu vocea tremurîndă de emoţie, el a spus că „libertatea este mai puternică decît frica”.
După inundaţii, furtuni şi alte dezastre, el se deplasa mereu la faţa locului purtînd cizme de cauciuc şi o jachetă uzată pentru a-i întîlni pe cei care îşi pierduseră casele sau pe cei dragi.
La bătrîneţe, a militat pentru toleranţă, declarînd, într-un discurs din 2016, că norvegienii pot avea origini, credinţe şi orientări sexuale diverse.
În Noiembrie 2005, Harald şi soţia sa, Sonja Haraldsen, au invitat 550 de norvegieni la un bal pentru a sărbători centenarul independenţei ţării faţă de Suedia. Harald a declarat, într-un interviu din acea perioadă, că familiile regale europene nu ar trebui să se lase tentate în a da înapoi în ceea ce priveşte deschiderea şi să se retragă în turnurile palatelor lor. „Dacă ai deschis poarta, este foarte greu să o închizi din nou”, a declarat el pentru Reuters. „Nu sunt sigur că aş vrea să o închid. Pînă acum totul a mers bine, din punctul meu de vedere”, a mărturisit el.
La fel ca tatăl său, Olav, Harald era un pasionat de sport şi de automobile şi conducea adesea propria maşină, în special la evenimente informale. Fiind navigator, a condus ambarcaţiunea sa cîştigînd un titlu de campion mondial şi a participat la mai multe ediţii ale Jocurilor Olimpice, dar nu a reuşit să repete isprava tatălui său de a cîştiga medalia de aur olimpică.
Harald a manifestat, de asemenea, un mare interes pentru conservarea naturii. Şi-a îndeplinit visul de-o viaţă cînd, la vîrsta de 76 de ani, a petrecut patru zile în adîncul junglei amazoniene din Brazilia, trăind alături de poporul Yanomami şi dormind într-un hamac.
Predilecţie pentru modestie
Naşterea lui Harald, la 21 Februarie 1937, a fost un prilej de sărbătoare naţională – el a fost primul moştenitor al Tronului născut în Norvegia în aproape 570 de ani. Monarhii danezi şi suedezi au domnit peste naţiunea scandinavă timp de secole, pînă în 1905. La doar trei ani după naşterea lui Harald, Germania nazistă a invadat ţara. Regele Haakon şi prinţul moştenitor de atunci, Olav, au fugit în Marea Britanie, unde au condus Guvernul norvegian în exil, în timp ce Harald, în vîrstă de trei ani, a plecat împreună cu mama sa, prinţesa moştenitoare Märtha, în Suedia neutră, apoi în Statele Unite.
După ce a locuit o scurtă perioadă la Casa Albă, iar apoi timp de cinci ani în Bethesda, Maryland, Harald, surorile sale mai mari, Ragnhild şi Astrid, şi mama lor s-au întîlnit frecvent cu preşedintele american Franklin D. Roosevelt, pe care Harald l-a descris ani mai tîrziu ca fiind un bunic.
Cînd s-a întors în Norvegia după încheierea războiului, în 1945, Harald a frecventat şcolile de stat, în loc să urmeze lecţiile private de care beneficiase tatăl său.
Căsătoria sa din 1968 cu o persoană de rînd a reprezentat o ruptură cu tradiţia şi a urmat unui impas de nouă ani cu tatăl său, care s-a încheiat abia după ce Harald a ameninţat că nu se va căsători niciodată, mai degrabă decît să renunţe la Sonja.
Anii de maturitate
În 1998, Regele s-a confruntat cu un val fără precedent de critici publice în urma unor articole din presă care susţineau că ar fi acceptat un iaht în valoare de 4 milioane de coroane (400.000 de dolari) de la un grup de industriaşi drept cadou de ziua sa şi că reparaţiile la Palat ar fi costat Guvernul 500 de milioane de coroane. Cam în aceeaşi perioadă, fostul său secretar particular adjunct a sugerat că Harald ar trebui să abdice la vîrsta normală de pensionare din această ţară egalitaristă, adică la 67 de ani.
Sondajele de opinie i-au acordat însă Regelui un sprijin ferm pentru a rămîne pe Tron pe viaţă, iar criticile s-au potolit. Un an mai tîrziu, într-un alt interviu acordat agenţiei Reuters, Harald a glumit spunînd că va rămîne pe Tron pe viaţă, cu excepţia cazului în care ar înnebuni. „În Norvegia nu există o tradiţie în acest sens (abdicarea). Dar nu se ştie niciodată. Dacă o să înnebuneşti complet?”, a spus el. Regina Sonja a rîs şi a spus: „Dar cine ţi-ar spune vreodată asta?”
Fiul lui Harald, Haakon, în vîrstă de 53 de ani, va fi al patrulea Rege al Norvegiei de cînd ţara şi-a cîştigat independenţa faţă de Suedia în 1905, iar Mette-Marit, tot în vîrstă de 53 de ani, va fi Regina sa.
