După şase luni de cînd SUA şi Israelul au lansat atacuri asupra Iranului, războiul pe care preşedintele Donald Trump l-a numit o „mică excursie” a devenit un impas extrem de nepopular care ameninţă să-i compromită Preşedinţia, scrie Reuters. Iranul nu s-a predat, traficul maritim prin Strîmtoarea Ormuz rămîne grav perturbat şi nu există o cale clară de a pune capăt conflictului despre care Trump a prezis cîndva că se va încheia în trei-patru săptămîni.
Acum, recunoscînd aparent că noi atacuri militare nu vor forţa Iranul să facă concesii, SUA revin la o campanie de presiune economică, în speranţa de a slăbi şi mai mult Guvernul iranian. Secretarul de stat Marco Rubio le-a spus aliaţilor că este puţin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „deocamdată”. Nu este clar ce se va întîmpla în continuare, dar multe dintre consecinţele probabile pe termen lung ale războiului – pentru Statele Unite, Iran şi economia globală – sunt deja evidente. Iată şase dintre acestea:
Trump plăteşte un preţ politic
Războiul a fost nepopular încă de la început şi a devenit şi mai nepopular. Rata de aprobare a lui Trump a scăzut de la 40% la 33% de la începutul conflictului, potrivit sondajului Reuters/Ipsos, pe măsură ce creşterea preţurilor la benzină i-a subminat promisiunea din campania electorală din 2024 de a reduce costurile pentru americani.
Trump, care şi-a condus campania electorală cu promisiunea de a pune capăt războaielor, a susţinut că înarmarea cu rachete a Iranului şi ambiţiile sale nucleare impuneau luarea de măsuri, dar nu a reuşit să convingă majoritatea alegătorilor. Doar 31% dintre cetăţenii ţării aprobă conflictul, potrivit sondajului. Este o cifră mai mică decît în cazul altor conflicte recente ale SUA aflate într-o etapă similară, inclusiv războiul din Afganistan, care a înregistrat ani de zile un nivel de aprobare de peste 50% în sondajele Gallup.
Furia alegătorilor faţă de preţurile ridicate reprezintă o problemă pentru Partidul Republican al lui Trump înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului prezidenţial, din Noiembrie, cînd acesta trebuie să-şi apere majorităţile strînse din ambele Camere ale Congresului.
Conflictul a adîncit, de asemenea, disensiunea dintre republicanii mai izolaţionişti, care doresc o încheiere rapidă, şi legislatorii republicani care consideră că Trump ar trebui să menţină presiunea militară asupra Teheranului.
Războiul a zguduit economia globală, dar mai puţin decît se temea
Atacurile SUA şi ale Israelului au declanşat imediat o stare de alarmă, deoarece Strîmtoarea Ormuz, care se îngustează pînă la aproximativ 34 km între Iran şi Oman, asigură transportul a aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil. Perturbarea a determinat o creştere bruscă a preţurilor petrolului şi a stîrnit temeri privind o recesiune globală. Daunele au fost semnificative, dar mai puţin grave decît se temeau iniţial mulţi economişti. Fondul Monetar Internaţional şi-a redus de două ori prognoza de creştere globală de la începutul războiului şi se aşteaptă acum ca economia mondială să crească cu 3,0% în acest an, comparativ cu prognoza de 3,3% din Ianuarie.
Cu toate acestea, economia mondială s-a dovedit mai rezistentă decît în timpul crizelor petroliere din anii 1970. Marile economii sunt mai puţin dependente de energie decît erau atunci, iar cheltuielile şi investiţiile substanţiale, inclusiv un boom continuu în domeniul inteligenţei artificiale, au contribuit la atenuarea şocului.
Iranul este rănit, dar nu învins
Armata şi economia Iranului au suferit daune grave, dar Teheranul poate încă să lanseze atacuri şi să menţină închisă Strîmtoarea Ormuz. În luna Mai, comandantul militar american pentru Orientul Mijlociu, amiralul Brad Cooper, a declarat, în faţa Congresului, că forţele americane au distrus 161 de nave militare iraniene şi au scos din funcţiune 82% din sistemele sale de apărare aeriană. El a afirmat că forţele aeriene iraniene, care anterior efectuau pînă la 100 de misiuni de zbor pe zi, nu mai desfăşoară misiuni. Cu toate acestea, Iranul dispune în continuare de drone şi rachete şi a atacat cu succes navele comerciale şi instalaţiile militare americane din regiune.
În Martie, Reuters a informat că Statele Unite puteau stabili cu certitudine că au distrus doar aproximativ o treime din vastul arsenal de rachete al Iranului. Situaţia unei alte treimi era mai puţin clară, dar bombardamentele probabil că au avariat, distrus sau îngropat acele rachete în tuneluri subterane şi buncăre, au declarat surse pentru Reuters la acea vreme.
Războiul a provocat moartea a mii de persoane şi a adîncit criza economică a Iranului, agravînd inflaţia şi perturbînd comerţul. În Iulie, inflaţia alimentară a atins 128% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Centrului de Statistică al Iranului. Dar a împins, de asemenea, diviziunile politice în plan secund şi a determinat o represiune mai dură împotriva disidenţilor.
Orientul Mijlociu a fost destabilizat, expunînd aliaţii SUA
Războiul declanșat de SUA şi Israel a avut scopul de a elimina Iranul ca ameninţare pentru Orientul Mijlociu, dar analiştii spun că, dimpotrivă, acesta a încurajat Teheranul şi a făcut ca regiunea să fie mai puţin sigură. Atacurile iraniene cu rachete şi drone asupra statelor arabe din Golf, aliate ale SUA, au lovit instalaţiile militare şi diplomatice americane şi au perturbat traficul aerian. Atacurile Iranului asupra transportului maritim, combinate cu un blocaj impus de Houthi care vizează traficul legat de Arabia Saudită în Marea Roşie, au crescut costurile de asigurare şi de transport în întreaga regiune. Efectul se extinde mult dincolo de atacurile individuale asupra navelor, perturbînd lanţurile de aprovizionare şi sporind incertitudinea pentru economiile din Golf.
Iranului i-ar putea lua mai mult timp să producă o armă nucleară
Atacurile SUA şi ale Israelului din timpul unei ofensive anterioare din Iunie 2025 şi din faza iniţială a războiului actual au avariat grav trei dintre instalaţiile cunoscute de îmbogăţire a uraniului din Iran şi siturile suspectate de activităţi legate de arme, în timp ce atacurile israeliene au ucis oameni de ştiinţă de frunte din domeniul nuclear. Evaluările serviciilor de informaţii americane din luna Mai estimează „timpul de ieşire” nucleară a Iranului — timpul necesar pentru a produce suficient material fisionabil pentru o bombă — la pînă la un an, faţă de pînă la şase luni înainte de război.
Împiedicarea Iranului să obţină o armă nucleară este principalul obiectiv declarat al lui Trump pentru acest război. Însă starea reală a programului este incertă, deoarece inspectorii ONU nu s-au întors la siturile nucleare ale Iranului. Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică nu a reuşit să verifice locaţia a aproximativ 440 kg de uraniu îmbogăţit la 60% de la atacurile din 2025. Acest stoc ar putea fi potenţial îmbogăţit în continuare pînă la nivelul necesar pentru arme într-o instalaţie secretă. Iranul a negat de mult timp că ar urmări obţinerea unei bombe nucleare.
Capacitatea de luptă a Armatei SUA a fost diminuată
De la începutul războiului, 18 militari americani au fost ucişi şi peste 750 au fost răniţi. Armata SUA a pierdut, de asemenea, drone şi aeronave, atît din cauza focului iranian, cît şi din cauza accidentelor. Un raport al Serviciului de Cercetare al Congresului din luna Mai a arătat că 42 de aeronave militare americane au fost pierdute în conflict.
Muniţiile reprezintă o preocupare majoră. Reuters a relatat că Armata a utilizat „practic toată rezerva sa globală de anumite rachete de precizie”. O estimare a Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale a arătat că, pînă în Iulie, Statele Unite utilizaseră aproximativ 65% din rachetele de interceptare Patriot şi îşi reduseră stocul de rachete de interceptare THAAD (Terminal High-Altitude Area Defense) cu cel puţin 38%.
Washingtonul a redirecţionat avioane de vînătoare, nave de război şi alte resurse către Orientul Mijlociu din Europa şi din regiunea Asia-Pacific, prelungind perioadele de desfăşurare şi ridicînd semne de întrebare cu privire la gradul de pregătire în alte zone. Portavionul USS Gerald R. Ford a petrecut mai mult de un an în misiune, cea mai lungă desfăşurare a sa de la războiul din Vietnam, în timp ce parlamentarii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la condiţiile de la bordul portavionului USS Abraham Lincoln după 200 de zile consecutive pe mare. Portavionul a fost înlocuit săptămîna trecută de un alt portavion care se afla în Pacific, ceea ce evidenţiază modul în care războiul solicită la maxim resursele SUA.
