Adeseori, triburile implicate în schimburi reciproce de femei aveau un grad de înrudire, dacă proveneau din acelaşi trunchi familial originar. O comunitate care devenea prea numeroasă se putea fragmenta în fratrii sau clanuri (frăţii, seminţii); e ca un fel de roire a comunităţii umane, dacă e să ne permitem o analogie cu roirea familiilor de albine suprapopulate, ceea ce reprezintă un fenomen firesc de multiplicare, distribuire şi răspândire a populaţiilor şi a genelor. De regulă, fratriile care se rup de la trunchiul comun se stabilesc cu traiul într-o vecinătate apropiată. Între fratrii se efectuează un schimb intens de fii şi fiice pentru căsătorii; soţul şi soţia fac parte din fratrii diferite, ceea ce asigură atât continuitatea rudeniei comune, cât şi o combinaţie nouă de gene, pentru a nu permite consangvinizarea excesivă nedorită. Această exogamie reciprocă între grupurile înfrăţite reprezintă o formă de prevenire a degenerării și a degradării genetice a comunităţii. Sociobiologul Pierre van den Berghe remarcase aceste fenomene în scrierile sale: clanurile înclină să practice exogamia, adică membrii lor își aleg partenerii de viaţă din clanurile învecinate, provenite din acelaşi trunchi familial. În acest mod se asigură un amestec genetic, se mențin relaţiile de rudenie între clanuri și se contribuie la coeziunea, forţa şi extinderea numerică a acestora [Berghe, 1990].
De aceeași părere era Lévi-Strauss; el considera că formula schimbului reciproc de femei între fratrii și clanuri a stat la baza structurării sociale a grupurilor umane şi a asigurat comunicarea permanentă în cadrul unei comunităţi înrudite extinse (e ca schimbul de cuvinte în limbaj). Reţeaua de rudenie menţinută graţie schimbului reciproc de femei poate fi privită ca o „gramatică universală a societăţii” [Lévi-Strauss, 1949]. În legătură cu acest fenomen – de formare a structurilor sociale prin schimb de femei între clanuri sau triburi înrudite –, lingvistul şi antropologul rus Veaceslav Ivanov reproduce mărturia unui bărbat din populația ket (o etnie siberiană), care, fiind rugat să spună ceva esenţial în limba sa natală, rosti: „Întotdeauna să-ţi alegi soţia din cealaltă jumătate a tribului”.
Faptul că femeile treceau mai ușor de la un trib la altul explică de ce populațiile sunt mai apropiate una de alta după ADN-ul mitocondrial (transmis pe linie feminină) decât după ADN-ul Y-cromozomial (transmis doar pe linie masculină); or, anume așa stau lucrurile în eșantionul genetic european, bunăoară. Datorită circulației mai intense a femeilor, ele și-au perpetuat filiațiile mitocondriale în populațiile învecinate, spre deosebire de bărbați, mai atașați tribului, conform sistemelor patrilocale [Seielstad et al., 1998]. O ilustrare elocventă în această privință ne oferă castele hinduse; între ele, divergența pe linia ADN-ului Y-cromozomial este mult mai mare decât divergența pe linia ADN-ului mitocondrial, această discrepanță fiind o consecință a faptului că doar femeile puteau fi uneori acceptate de la o castă la alta.
Să vedem și alte exemple. În cadrul unei cercetări întreprinse de canadieni, bazată pe analiza ADN-ului din rămăşiţele de oase şi dinţi exhumate din cimitir, s-a constatat că în comunităţile coloniştilor canadieni din secolul XIX exista un grad înalt de rudenie între indivizi, în special este evidentă linia patriliniară, adică bărbaţii din diferite generaţii se stabilizau pe acelaşi teritoriu, în timp ce unele femei puteau fi aduse din afara comunităţii [Dudar et al., 2003]. O altă cercetare, care a analizat diversitatea ADN-ului mitocondrial și de pe cromozomul Y la populațiile svani (un grup subetnic de munteni din Caucaz, Georgia), tot a dezvăluit o semnificativă eterogenitate a ADN-ului mitocondrial (deci, o diversitate a liniilor feminine) și un grad înalt de omogenitate a ADN-ului Y-cromozomial, 78% dintre bărbați aparținând haplogrupului G2a [Yardumian et al., 2017].
(va urma)
