La 27 Noiembrie 1940, Nicolae Iorga lucra în biroul vilei de la Sinaia. La ora 17:30, un grup de bărbați s-a prezentat ca Poliție Legionară și a spus că îl duc la un interogatoriu la București. Iorga i-a cerut soției, Ecaterina, să lase lucrurile neatinse. A doua zi, gardianul Petre Zamfir i-a găsit trupul pe mirişte, la 15 metri de șoseaua Ploiești–Strejnic. Avea 69 de ani. Raportul medico-legal consemna moarte violentă prin arme de foc, cu distrugerea creierului. Nouă tuburi de cartuș zăceau lîngă el. Pentru Mișcarea Legionară, Iorga era vinovat de moartea lui Corneliu Zelea Codreanu. Nu era.
În Martie 1938, Iorga — istoric, fost prim-ministru și consilier regal — a publicat în „Neamul românesc” articole împotriva comerțului legionar. Codreanu, conducătorul Gărzii de Fier, i-a trimis o scrisoare în care îl acuza de „necinste sufletească”. Iorga a depus plîngere pentru ultragiu. Codreanu a fost arestat. Apoi Iorga și-a retras plîngerea. Justiția nu s-a oprit. La 19 Aprilie 1938, Tribunalul Militar l-a condamnat pe Codreanu la șase luni de închisoare. Verdictul i-a fost comunicat la Jilava. Iorga l-a iertat public. Sentința a rămas.
Aici s-a schimbat totul. Codreanu nu era un necunoscut scos din senin în fața lui Iorga. Conducea o mișcare care, în 1933, îl asasinase pe I.G. Duca. Iorga se opunea Gărzii de Fier. Carol al II-lea avea însă nevoie de mai mult decît de o polemică de presă: avea nevoie de un dosar. Plîngerea lui Iorga i-a deschis ușa. În Mai 1938, un al doilea proces, de data aceasta politic, i-a adus lui Codreanu zece ani de muncă silnică. În noaptea de 29 spre 30 Noiembrie 1938, jandarmii regelui l-au ucis pe Codreanu, împreună cu alți 13 legionari, pe drumul dintre Rîmnicu Sărat și București. Iorga nu dăduse ordinul. Regele da. Pentru legionari, plîngerea istoricului a rămas totuși începutul căderii Căpitanului.
Iorga nu a fugit. A rămas în țară și a continuat să scrie. În Septembrie 1940, Carol a abdicat. Legionarii au ajuns la putere alături de Ion Antonescu. La 27 Noiembrie, în aceeași zi, zeci de deținuți din fostul regim au fost uciși la Jilava, iar economistul Virgil Madgearu a fost asasinat în pădurea Snagov. Iorga a fost scos din birou. Nu s-a mai întors.
Horia Sima a scris mai tîrziu, în memoriile sale, că nu știa de plan. Afirmația îi aparține. Cert rămîne lanțul documentat: Iorga deschisese un proces de ultragiu, Carol îl ucisese pe Codreanu, iar un comandou legionar l-a luat pe istoric din casă și l-a împușcat de nouă ori.
În 1938, Iorga l-a dat în judecată pe Codreanu. În 1938, oamenii regelui l-au ucis pe Codreanu. În 1940, legionarii l-au ucis pe Iorga.
