Pentru a înțelege care era situația și mentalitatea pe teritoriile noastre, voi face câteva referințe la realitățile din Țara Moldovei din secolele XVI-XIX. În acea perioadă, potrivit cercetătoarei Alina Felea, fenomenul căsătoriilor mixte era unul periferic și n-a căpătat proporții însemnate. Un motiv al reticenței era temerea că, prin căsătorii mixte, un grup risca să fie asimilat etnic și religios de către grupul-partener. Deci, exista o anxietate identitară la mijloc, dacă mi se permite o asemenea sintagmă.
Voi prezenta un fragment din lucrarea cercetătoarei: „În cazul căsătoriilor mixte, reprezentanții grupurilor minoritare confesionale sau etnice erau puși sub pericolul asimilării totale de către grupul confesional sau etnic predominant în societate. (…) De aceea, în cazul căsătoriilor mixte din punct de vedere religios, atât soțul reprezentant al grupului minoritar confesional, în special, cât și soțul reprezentant al grupului majoritar confesional se străduia să atragă partenerul de viață din cuplul marital în religia sa, deoarece familia era principalul mediu prin care se transmitea în primul rând identitatea religioasă, care era foarte importantă și în Evul Mediu, și în Europa Modernă, dar și identitatea socială, tradițiile și obiceiurile” [Felea, 2021, p. 14]. În ce privește căsătoriile dintre moldoveni și romi (ambele grupuri fiind ortodoxe), acestora li se creau impedimente din cauza caracterului etnic și social inegal. „Problema apare din cauza statutului social al reprezentanților etniei rome – cel de persoană aservită” [ibid., p. 147], iar moldovenii care se căsătoreau cu romi puteau fi trecuți și ei în categoria socială și identitară a romilor [ibid., p. 152-153].
După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, căsătoriile între romii aserviți și moldoveni erau în continuare interzise, iar preoții care oficiau astfel de cununii riscau să fie aspru pedepsiți [ibid., p. 160]. Cercetătoarea conchide: „Astfel, dacă în cazul căsătoriilor interconfesionale se manifesta o oarecare toleranță în scopul menținerii și măririi numărului enoriașilor, atunci în cazul căsătoriilor mixte social instanțele erau deosebit de dure” [ibid., p. 172]. Și aici, prin grupuri „mixte social”, noi trebuie să înțelegem grupuri mixte etnic sau etnorasial, fiindcă și în Țara Moldovei, și în multe alte state, inclusiv din Europa, stratificarea socială a populației era adeseori secondată de stratificarea etnică; atunci când erau descurajate căsătoriile dintre clasele sociale, erau descurajate de fapt căsătoriile dintre două identități diferite, străine în același spațiu de trai.
(va urma)
