Alta este, atâta câtă este, vocația mea. De câteva zile mă tot gândesc la ceea ce putem numi pariul lui Ilie Bolojan. Cât de departe poate merge intransigența atunci când șansele de reușită se erodează de la un ceas la altul? Reușita în acest caz înseamnă guvern reformator cu o viziune economică și etică europeană. Rigoarea etică nu exclude aprioric compromisurile temporare. Dar tocmai această chestiune a duratei și a consecințelor e miezul problemei. Cât poate dura un asemenea armistițiu?
PSD nu revine „spășit” la guvernare. Dimpotrivă, este un partid de impostori impertinenți și impenitenți. Un partid de escroci și de loaze plagiatoare. Simt mirosul banilor, au ieșit din pseudohibernare. Personal, aș fi mers pe linia USR. Aș vota împotriva guvernului Niculescu. Dar, repet, eu sunt comentator al politicului, nu actor. Știu, sună dur, dar orb de-aș fi, n-aș traversa strada cu sprijinul PSD.
