Monumente inamovibile. Ideile au viața lor. Pot migra, pot avea loc convertiri spectaculoase. Dar există elemente ireductibil distinctive. Extremele se ating, dar nu se confundă. Fascismul este extrema dreaptă. Comunismul de tip bolșevic este extrema stângă. Troțskismul este bolșevism. Stalinismul este bolșevism. Ambele extreme se opun pluralismului. Ambele sunt antidemocratice. Ambele disprețuiesc suveranitatea poporului. O invocă demagogic și o calcă practic în picioare. Extremismele potentează mitologii colectiviste. Se servesc de ele. Le transformă în arme. Weaponization. Alchimie militantă.
Revoluționarul e un damnat, vorba lui Neceaiev. Incendiul ca expiațiune. Violența drept exorcism. Sartre prefațându-l pe Fanon. Fenomenologia nihilismului. Extazul demonismului, cum l-a numit Thomas Mann. De la St Just la Melenchon, de la Goebbels la Dughin, de la Joseph de Maistre la Peter Thiel. Revoluția ca ritual eroic, tămăduire sacrificială, salt apocaliptic în “imperiul libertății”. Comunitatea originară, neprihănită, inocentă, urmându-și profetul, gurul, salvatorul, spre abisul autodistrugerii.
