O hotărîre a Curții de Apel îi permite, din punct de vedere tehnic, liderei franceze de extremă dreapta să candideze la alegerile de anul viitor, dar va trebui să facă campanie electorală în timp ce se află în arest la domiciliu, scrie POLITICO.
O Curte de Apel a deschis Marți o posibilă cale pentru Marine Le Pen de a candida la alegerile prezidențiale de anul viitor — dar în condițiile pe care anterior le-a spus că nu le va accepta.
Completul format din trei judecători care a audiat apelul liderei de extremă dreapta a confirmat condamnarea acesteia pentru deturnarea de fonduri ale Parlamentului European, dar, în mod crucial, a renunțat la interdicția imediată de cinci ani de a candida la funcții publice și a înlocuit-o cu una mai scurtă care, tehnic vorbind, îi permite să candideze.
Cu toate acestea, Le Pen a fost condamnată la un an de arest la domiciliu și, chiar săptămîna trecută, a declarat că nu va candida la președinție dacă va purta o brățară la gleznă.
„Dacă ideea este să-mi permită să candidez, dar să mă împiedice să fac campanie liberă, asta nu va funcționa”, a declarat Le Pen într-un interviu acordat miercuri. „Cred că atunci cînd ești candidat la președinție, trebuie să ai libertate deplină de mișcare. Nu este cazul dacă porți un monitor electronic pentru gleznă.”
Condițiile arestului la domiciliu al lui Le Pen, care i-ar putea permite să călătorească în interes de serviciu, vor fi stabilite ulterior de către un judecător separat.
Decizia a fost neașteptată și pare să le-a derutat pe Le Pen și pe alți membri ai partidului său, Adunarea Națională, care se aflau în instanță cînd a fost pronunțată sentința.
Judecătoarea Michèle Agi, președintele Curții Supreme, nu a explicat de ce a fost redusă perioada de ineligibilitate a lui Le Pen. Însă Agi a declarat că instanța a concluzionat că inculpații au escrocat contribuabilii europeni cu aproximativ 2,8 milioane de euro prin angajarea unor asistenți care își petreceau cea mai mare parte a timpului cu politica internă a partidului, mai degrabă decît cu îndatoririle lor oficiale în Parlamentul European. Agi a adăugat că Le Pen avea o responsabilitate semnificativă în calitate de lider de partid.
Ea nu a vorbit după ce a părăsit Palatul de Justiție din centrul Parisului, dar avocatul ei a numit decizia instanței „un început bun”.
După ședința de judecată, Le Pen și unii dintre cei mai apropiați locotenenți ai săi s-au îndreptat spre sediul partidului lor pentru a se întîlni cu Jordan Bardella, protejatul ei în vîrstă de 30 de ani și potențialul înlocuitor la Președinție.
Dacă Le Pen ar demisiona, ar fi o lovitură personală uriașă. Ea a candidat deja la Președinție de trei ori, dar sondajele arată că Adunarea Națională nu a avut niciodată șanse mai mari de a cîștiga Președinția decît anul viitor.
Sondajele de opinie indică faptul că Bardella este puțin mai popular decît Le Pen, însă vîrsta și experiența sa limitată au stîrnit îngrijorări în rîndul membrilor partidului cu privire la faptul dacă poate rezista rigorilor unei campanii prezidențiale sau dacă este pregătit să preia frîiele uneia dintre cele mai puternice funcții din lume.
Președinția franceză concentrează autoritatea executivă extinsă în mîinile unui lider care supraveghează a șaptea cea mai mare economie a lumii, comandă un stat înarmat cu arme nucleare și deține un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU.
Există însă diferențe în modul în care Le Pen și Bardella ar guverna țara.
Politicile economice generale ale lui Le Pen, care includ apărarea unei mari părți a statutului bunăstării francez, au fost mult timp întîmpinate cu dispreț de cercurile conservatoare și de afaceri, care le-au considerat neserioase.
Bardella, pe de altă parte, a încercat să extindă atractivitatea partidului său către un electorat de dreapta mai larg, adoptînd un ton mai pro-piață.
Cu toate acestea, atît Bardella, cît și Le Pen sunt candidați profund eurosceptici care încearcă să slăbească autoritatea Uniunii Europene.
Această poveste a fost actualizată.
Clea Caulcutt și Marion Solletty au contribuit la acest raport.
