„Du mîncarea la gură, nu gura la mîncare. Patrupedele se apleacă la nutreţ, dar n-au ce face!“
Păstorel Teodoreanu, o personalitate complexă: scriitor, avocat, epigramist, gurmand înrăit şi iubitor de licori bahice, Păstorel Teodoreanu, nonconformistul boem, a fost un nelipsit al cîrciumilor, cu un chef de viaţă şi un umor ieşite din comun. Păstorel a rămas în literatura română prin epigramele sale.
Într-una din cărţile sale, „Gastronomice”, apărută postum în 1974, în stilul său inconfundabil, Păstorel Teodoreanu a reuşit să surprindă gastronomia tradiţională.
Pe lîngă reţetele imortalizate în cărţile sale, care constituie referinţă şi desfătare pentru exigenţele oricărui cititor, Păstorel prezintă şi un cod al bunelor maniere: ce să faci ca să reuşeşti să-ti impresionezi musafirii la masă, dar şi cum să te comporţi atunci cînd esţi musafir.
Toate sfaturile sunt, evident, în aceeaşi notă de umor inconfundabil cu care ne-a obişnuit în lucrările sale.
Iată cele 20 de reguli de bun-simţ care ar trebui respectate de fiecare dintre noi pentru a fi o gazdă perfectă sau un musafir civilizat:
1. Cînd inviţi pe cineva la masă nu-i faci un serviciu. De aceea, trebuie să-i dai tot timpul impresia că te simţi onorat că a primit să petreacă un ceas sau două sub acoperişul dumitale. Expresia “a face cinste” (a plăti) e grosolanie. Cinste îţi face acela care acceptă.
2. Nu te aşeza niciodată la masă înainte ca doamna gazdă să fi luat loc. Pînă atunci aşteaptă în dreptul locului care ţi-a fost indicat. Dacă nu ţi-a indicat locul, informează-te!
3. Cînd te aşezi, aşeaza-ţi scaunul în aşa fel încît, răzimîndu-te de spetează, bustul să-ţi rămîie perfect vertical. E oribil la vedere domnul care se află pe marginea scaunului. Doamna în această poziţie e de neconceput.
4. Ţine-ţi coatele lipite. Cînd eşti la masă, ca şi cînd eşti călare, numai aşa trebuie să le ţii. Pentru a ţine dîrlogii, furculiţa şi cuţitul, mişcările antebraţului sunt suficiente. Dacă toti convivii ar ţine coatele pe masă lăsînd la o parte latura estetică, pentru banchete ar trebui construite mese kilometrice, cu microfoane şi haut-parleur.
5. Du mîncarea la gură, nu gura la mîncare. Patrupedele se apleacă la nutreţ, e drept, dar n-au ce face. Nu sorbi supa!
6. Nu sorbi supa, chiar dacă te-ai familiarizat cu zgomotul şi nu-l mai auzi. Dacă nu poti mînca prea fierbinte, aşteaptă puţin. Aşteptînd însă, nu-ţi trece vremea suflînd în farfurie sau vînturînd lichidul cu lingura: fă conversaţie.
7. Dacă cineva îţi pune întrebări cînd eşti cu gura plină, fă-l să aştepte.
8. Nu duce paharul la gură înainte de a te fi şters (şerveţelul nu-i un ornament) şi cu atît mai puţin dacă n-ai terminat mestecarea. Urmele de alimente pe pahar sunt dezgustătoare.
9. Nu introduce cuţitul în peşte (afară de cazul că ţi s-a pus tacîm special), nici în tocătură. În ambele cazuri furculiţa şi o bucăţică de pîine sunt suficiente.
10. Nu tăia coaja oului cu cuţitul. Urmele lăsate strica apetitul celorlalţi. Serveşte-te de linguriţa cu care ai să mănînci oul. Brînza, după ce o tai, o aşezi pe pîine şi-o duci la gură!
11. În nici o împrejurare şi sub nici un motiv nu băga cuţitul în gură: e fioros! Brînza, după ce o tai, o aşezi pe pîine şi-o duci la gură (cearcă numai, şi să vezi dacă nu poţi).
12. În afară de pîine, crenvurşti, sparanghel, prune, ridichi de lună şi încă vreo cîteva alimente care se bucură de privilegii, nu mînca nimic cu mîna. A decupa o pasăre sau a curăţi un fruct se învaţă într-o singură şedinţă (în cîteva luni de dresaj învaţă o maimuţă de specie inferioară).
13. Dacă sticla de vin e pe masă, ai grijă ca paharul vecinei din stînga să fie întotdeauna plin. Dacă cea din dreapta stă alături de un mojic, trebuia să ai grijă şi de ea.
14. Imediat ce amfitrioana s-a pregătit să părăsească masa, ridică-te, avînd grijă să faci loc vecinei.
15. Dacă nu eşti foarte intim într-o casă, nu cere voie să fumezi imediat ce s-a terminat masa. Dacă alţii mai în vîrstă nu şi-au aprins ţigările, rabdă! Nu spune merci, nu-i chic!
16. Nu cere untdelemn cînd se serveşte unt topit, şi nici unt topit cînd se serveşte untdelemn. Poate că lipseşte.
17. Dacă nu poţi rezista nevoii de a te scobi în dinţi, nu-ţi fă paravan din mînă: e ostentativ şi neelegant.
18. Cînd se oferă şi ceai, pune întîi linguriţa pe farfurie şi pe urmă du ceaşca la gură.
19. E bine să mulţumeşti gazdei la plecare pentru clipele pe care le-ai petrecut în casa ei, dar nu spune cum te scoli de la masă: merci! Nu-i chic.
20. Comportă-te, cînd eşti singur la masă, ca şi cum te-ai comporta la un dineu de gală.
”Viaţa şi activitatea literară Păstorel Teodoreanu, pe numele de botez Alexandru Osvald, s-a născut la 30 Iulie 1894, în Dorohoi. A fost primul băiat al avocatului Oswald Teodoreanu şi al profesoarei de pian la Conservator Sofia (Muzicescu) Teodoreanu. Ceilalţi doi fraţi au fost cunoscutul prozator Ionel Teodoreanu şi Laurenţiu (Puiu) Teodoreanu, mort pe frontul francez în 1918.
A debutat cu versuri în săptămînalul „Capitala“ şi a colaborat cu mai multe reviste literare. Primul volum, „Hronicul măscăriciului Vălătuc“ (1928) a fost lăudat unanim de criticii literari ai vremii. Păstorel Teodoreanu a fost şi traducător. În anul 1956, au fost publicate, în limba română, „Peripeţiile bravului soldat Švejk“, de cehul Jaroslav Hašek, şi „Taras Bulba“, de rusul N.V. Gogol. În 1965, apar, postum, şi traducerile volumelor „Istoria contemporană“, de francezul Anatole France şi „Nuvele“, de Prosper Mérimée, considerat creatorul nuvelei realiste franceze. Celebru l-a făcut însă pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri.
Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri. „Umoristul e moralist”
Iată ce scria George Călinescu, în 1934, la apariţia cărţii „Tămîie şi otravă“: „Aproape pretutindeni se dezlănţuie o jovialitate care dă o umilitate de ton diferitelor atitudini şi care ne îndreptăţeşte să afirmăm că Al. O. Teodoreanu rămîne, în fond, un umorist. La temelia umorului stă întotdeauna o atitudine critică, umoristul e moralist. Moralist e Al. O. Teodoreanu“.
S-a stins din viaţă la 17 Martie 1964, la Bucureşti. Aici zace Păstorel,/ Suflet bun şi spirit fin./ Cînd mai treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin“ – această autoironică epigramă a fost scrisă de Păstorel Teodoreanu să-i servească drept epitaf. Păstorel a murit acum jumătate de secol. O boala incurabila care-i atacase plamanii.
„Moartea lui a fost exemplară“, spunea Alexandru Paleologu.
