Hotelul Athénée Palace de lîngă Ateneul Român a fost timp de un secol cel mai elegant hotel din București și cel mai mare cuib de spioni din Europa de Est, unde diplomați, jurnaliști și agenți secreți din toate țările se spionau reciproc la bar, iar fiecare cameră avea microfoane ascunse în pereți.
Hotelul a fost construit în 1914 de arhitectul Théophile Bradeau în stil academic francez, pe Calea Victoriei, vizavi de Ateneul Român. Era cel mai luxos hotel din România, cu 250 de camere, restaurant, bar, salon de dans și o locație care îl plasa în epicentrul diplomatic al capitalei.
În perioada interbelică, Athénée Palace era locul unde se întîlnea toată lumea care conta. Diplomați, politicieni, oameni de afaceri, jurnaliști, aventurieri. Barul hotelului era cea mai eficientă bursă de informații din Sud-Estul Europei. Aici se aflau știrile înainte să apară în ziare. Aici se negociau contracte, alianțe și trădări.
Rosina Vierci de Countess Waldeck, o jurnalistă americană, a locuit în hotel în 1940 și a scris despre el cartea Athénée Palace, un portret devastator al Bucureștiului în pragul războiului. Descria un loc unde toată lumea spiona pe toată lumea, unde fiecare chelner era informator și unde conversațiile de la bar schimbau cursul războaielor.
Doar cei care au citit cartea Countess Waldeck pot înțelege cu adevărat atmosfera de la Athénée Palace: un loc unde un diplomat german lua cina la aceeași masă cu un agent britanic, unde un spion sovietic bea cocktailuri lîngă un ofițer român, și unde toți se prefăceau că nu se văd.
După venirea comuniștilor, hotelul și-a schimbat clientela dar nu și funcția. Diplomații occidentali care locuiau aici erau supravegheați non-stop. Camerele erau dotate cu microfoane ascunse în pereți, în telefoane, în lămpile de noptieră. Securitatea avea o echipă dedicată exclusiv hotelului.
Personalul era recrutat și instruit de Securitate. Cameriste, chelneri, recepționeri, toți raportau. Cine a venit, cu cine s-a întîlnit, ce a comandat, cînd s-a culcat, ce a lăsat în cameră. Fiecare oaspete străin avea un dosar care creștea cu fiecare vizită.
Te-ai întrebat vreodată cum se simțea un diplomat occidental care știa că este ascultat, filmat și urmărit, dar continua să locuiască la Athénée Palace pentru că nu exista alternativă, și pentru că și el, la rîndul lui, asculta și raporta?
Hotelul a fost renovat în 1997 și rebranduit ca Hilton Athénée Palace. Luxul a revenit. Microfoanele au dispărut, teoretic. Barul funcționează în continuare. Dar atmosfera de cazino al spionajului s-a stins odată cu Războiul Rece.
Astăzi, Athénée Palace este un hotel de 5 stele care oferă camere de la sute de euro pe noapte. Iar cînd stai în barul art deco și bei un cocktail la aceeași masă unde au stat spioni din 20 de țări, realizezi că pereții acestui hotel au auzit mai multe secrete decît orice serviciu secret din lume. Doar că pereții nu vorbesc. Sau cel puțin nu mai vorbesc.
