
Dale Schroeder s-a născut și a trăit toată viața în statul american Iowa. Timp de 67 de ani a lucrat ca tîmplar pentru aceeași companie. Nu s-a căsătorit niciodată, nu a avut copii și a dus o viață atît de simplă încît cei care l-au cunoscut spuneau că avea foarte puține lucruri. Conducea o mașină veche, purta haine obișnuite și nu cheltuia aproape nimic pe el.
La prima vedere, părea un om obișnuit. Nimeni nu bănuia că, în liniște, făcea ceva extraordinar. Deși cîștiga un salariu normal, Dale economisea cu răbdare și investea fiecare ban pe care îl putea pune deoparte. Nu pentru a deveni bogat și nici pentru a lăsa o avere rudelor. Avea un plan pe care aproape nimeni nu îl cunoștea. Cînd a murit, în anul 2005, a lăsat în urmă aproape 3 milioane de dolari și o singură dorință: toți banii să fie folosiți pentru a plăti studiile unor tineri din Iowa care nu și-ar fi permis niciodată facultatea.
Așa a luat naștere un program de burse care avea să schimbe viața a 33 de studenți, cunoscuți astăzi drept „Copiii lui Dale”. Mulți dintre ei au fost primii din familiile lor care au ajuns la universitate. Unii au devenit profesori, alții medici, terapeuți sau profesioniști în domeniile pe care și le-au dorit, iar șansa primită le-a schimbat complet viitorul.
Există un detaliu care face această poveste și mai emoționantă. Nici unul dintre acești tineri nu l-a cunoscut vreodată pe Dale Schroeder. Nu i-au putut spune „mulțumesc”, nu i-au strîns mîna și nu au avut ocazia să afle de ce a făcut un asemenea gest. După ani, s-au întîlnit pentru prima dată, nu ca beneficiari ai unei burse, ci ca oameni care aveau același motiv de recunoștință față de un om pe care nu îl văzuseră niciodată.
Mulți dintre ei au spus că cea mai frumoasă modalitate de a-i onora memoria este să ajute, la rîndul lor, alți oameni aflați la început de drum.
Această poveste ne amintește că adevărata bogăție nu se măsoară în ceea ce adunăm, ci în ceea ce lăsăm în urmă. Uneori, cel mai valoros lucru pe care îl poate face un om nu este să își schimbe propria viață, ci să ofere altcuiva șansa de a-și schimba viitorul. Poate că nu vom avea niciodată milioane de dolari de dăruit. Dar fiecare dintre noi poate lăsa ceva care să continue să facă bine și după ce nu vom mai fi aici.
Sursele citate de Catargiu Marian: The Des Moines Register, BBC News, CBS News și declarațiile administratorului fondului de burse, Steve Nielsen






