În anul 1965, un tînăr scoțian pe nume Angus Barbieri, în vîrstă de 27 de ani, cîntărea aproximativ 207 kilograme. După numeroase încercări de a slăbi, a luat o decizie care avea să intre în istoria medicinei. S-a internat la Royal Infirmary din Dundee, în Scoția, hotărît să înceapă un post total, sub supravegherea permanentă a medicilor.
La început, specialiștii au crezut că va rezista doar cîteva zile. Nimeni nu și-ar fi imaginat ce avea să urmeze. Zilele s-au transformat în săptămîni, iar săptămînile în luni. Angus nu consuma alimente solide. Primea doar apă, ceai, cafea fără zahăr, apă minerală și suplimente cu vitamine, electroliți și minerale, astfel încît organismul să poată funcționa în condiții controlate. Medicii îi monitorizau constant starea de sănătate, analizele și ritmul inimii. Cazul era atît de neobișnuit, încît fiecare etapă era atent documentată.
După 382 de zile, postul s-a încheiat. Angus pierduse aproximativ 125 de kilograme, ajungînd la aproape 82 de kilograme. Prima masă după mai bine de un an a fost una extrem de simplă: un ou fiert, o felie de pîine cu unt și o ceașcă de cafea. Mai tîrziu, avea să spună că s-a simțit sătul după doar cîteva înghițituri. Cazul său rămîne și astăzi unul dintre cele mai lungi posturi terapeutice documentate în literatura medicală.
Totuși, medicii subliniază un lucru esențial. Acesta nu este un exemplu care trebuie urmat. Angus suferea de obezitate severă, iar întregul proces s-a desfășurat într-un spital, sub supraveghere medicală strictă. Un astfel de post poate fi extrem de periculos și chiar fatal dacă este încercat fără monitorizare de specialitate.
Povestea lui nu este doar despre pierderea în greutate. Este despre limitele corpului uman și despre cît de multe lucruri încă încearcă medicina să înțeleagă. Organismul nostru are mecanisme extraordinare de adaptare, dar ele nu înseamnă că orice este posibil sau sigur. Uneori confundăm un caz excepțional cu o regulă. Dar tocmai faptul că povestea lui Angus este atît de rară o face atît de fascinantă. Nu pentru că ar trebui repetată, ci pentru că ne arată cît de complex este corpul uman.
Cazul lui Angus Barbieri a fost publicat în Postgraduate Medical Journal (1973) și este unul dintre cele mai cunoscute exemple de post terapeutic prelungit documentat medical. Studiul subliniază că intervenția a avut loc exclusiv sub supraveghere medicală și nu reprezintă o recomandare pentru public.
