În Republica Moldova există 16 instituții de învățămînt superior, dintre care 11 sunt publice și 5 private.Astăzi, 27 Iulie, s-a dat startul înscrierilor la toate aceste universități. În rîndurile următoare, nu mă voi referi la ”calitățile performante de admitere, studii și absolvire” de la universitățile subvenționate de către Stat, deși aș putea-o face în deplină cunoștință de cauză, ci la cele particulare, unde oricine poate deveni student dacă achită o taxă de înscriere și de frecventare a cursurilor universitare.
Fără să exagerez deloc, pentru mine, dar și în realitate, concursul de admitere la aceste universități este un fel de vînătoare, de racolare disperată a oricărui viitor tînăr cursant. Astfel de universități funcționează doar pentru că sunt studenți care-și plătesc anual taxele de studii. Crede cineva că există vreun control ministerial riguros asupra calităților cunoștințelor studenților admiși la unele dintre aceste universități, asupra frecvenței la studii, rigurozității notelor acordate și a examenelor de absolvire? Sigur că nu se poate vorbi despre așa ceva! Important este ca studentul să-și plătească taxele, iar el știe asta și-l doare-n cot de frecvență și învățătură pentru că oricum e liniștit că diploma de absolvire îi este garantată
Toate aceste se întîmplă deoarece puternicii proprietari ai unor astfel de universități au relații puternice în întregul mediu academic de învățămînt, dacă e să mă limitez doar la atît. Cu toate acestea, se tot vorbește ”trufaș” despre calitatea învățămîntului național!
În acest context, valabil și în România, îmi amintesc de următoarea afirmație care circulă prin internet: 4 clase absolvite pe vremea României regale sunt cu mult mai valoroase decît un doctorat obținut astăzi!
