După Declarația de Independență a Republicii Moldova, mulți moldoveni, iar aici mă refer la intelectualii școliți în fosta URSS, s-au pomenit, în subconștientul lor, ”vinovați de ceva ce voiau să-și repare”. Mulți s-au năpustit spre România Mamă, declarîndu-și ”identitatea românească”, turnîndu-se unii pe alții la politicienii și securiștii români ”de legătură” ca să-și cîștige ”un loc privilegiat de român basarabean”, iar alții, din confort, au rămas în ”albia rusească”. Un astfel de exemplu mi-a fost pomenit, în urmă cu vreo 25 de ani, de către jurnalistul și scriitorul Viorel Mihail în raportul său cu Val Butnaru.
De-a lungul timpului, România a fost și este și astăzi năpădită de tot felul de ”români de serviciu” nostalgici după URSS. Să fim clari: URSS i-a creat, iar ei nu uită asta! Pe vremuri, privitor la ”românismul și occidentalismul cultural al intelectualilor moldoveni”, l-am întrebat pe fostul meu amic Mihai Cimpoi, cînd era președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, de ce el și ceilalți scriitori, majoritari, recurg la aforisme, citate doare din autorii ruși, nu și din clasicii literaturii și filosofiei occidentale. Răspunsul a fost atît de dezamăgitor încît nu-l mai reproduc!
Problema constă în aceea că, după Declarația de Independență a Republicii Moldova, elita intelectuală moldovenească a transmis moldovenilor mesaje absolut radicale – pro-românești ori pro-ruse –, iar oamenii s-au situat în funcție de propriile lor circumstanțe. Iurie Roșca, de exemplu, nu a fost un trădător, ci un agent al serviciilor secrete rusești care și-a îndeplinit misiunea. Ce ne facem, însă, cu cei care au ”misiuni în așteptare”?
Observăm, astfel, că cei cu ”misiuni în așteptare”, inclusiv acei agenți pro-ruși ai serviciilor secrete române, ”ne-au oferita suveranismul românesc” prin grobianismul unora ca George Simion, Călin Georgescu, Diana Șoșoacă și ”antenele lor politice” din Republica Moldova. În acest ”mod de operare”, moldovenilor li s-a oferite ”un pretext politic elegant” de a face jocurile criminale ale Rusiei, făcîndu-i să uite că Stalin le-au deportat în Siberia părinții ori bunicii, că le-a impus foamete de după Al Doilea Război Mondial ca să-i hrănească pe ruși etc. Referindu-mă strict la acești amnezici, reproduc spusele unui mare prieten și actor român de roluri secundare, Nino Anghel, care spunea: ”Minte scurtă, cur viclean, caracter de moldovean!”.
Acum, cînd Maia Sandu și guvernare PAS dau certitudine integrării în UE a Republicii Moldova, ”latrinele politice și civice pro-ruse” cer ”relații echilibrate între Est și Vest”, adică între Occident și Rusia. Cu care Rusie – cu cea criminală a lui Vladimir Putin, care a ordonat masacrarea ucrainenilor și război întregii lumi civilizate?
Aici nu-i vorba doar despre nedemnitate antinațională a moldovenilor pro-ruși, ci și despre, mă repet, posibilitatea ca aceștia ca să trăiască în Rusia teroristă și medievală a criminalului Putin! Moldovenii pro-ruși, cei vîrstnici, însă, trăiesc în nostalgii sovietice după privilegiile pe care le-a avut în fosta URSS, educîndu-și, astfel, și progeniturile în ”virtutea” acestor nostalgii tîmpe. Acești indivizi încremeniți în fostul ”program sovietic” nu-s capabili să se adapteze, să înțeleagă și să fie demni de realitatea că au o Țară a lor! Se vor permanent slugi!
