Într-o bibliotecă veche din Portugalia, liliecii protejează cărțile în fiecare noapte. De aproximativ 250 de ani, ei vînează insectele care ar putea distruge volumele, iar mesele sunt acoperite seara cu învelitori din piele. Neobișnuiții paznici locuiesc în Biblioteca Joanina, aflată în interiorul vechii Universități din Coimbra. În timpul zilei, vizitatorii admiră sălile elegante, fără să bănuiască întotdeauna ce se petrece acolo după lăsarea întunericului.
Biblioteca a fost construită între anii 1717 și 1728, în timpul domniei regelui João al V-lea, care i-a dat și numele. Interiorul său este considerat una dintre marile realizări ale stilului baroc portughez. Rafturile sunt decorate cu sculpturi aurite, coloane și motive orientale, iar tavanele pictate transmit mesaje despre cunoaștere și rolul universității. Cele trei săli principale au fundaluri diferite, în nuanțe de negru, roșu și verde.
În clădire sunt păstrate aproape 60.000 de volume, majoritatea tipărite între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea. Colecția cuprinde lucrări de filosofie, drept, teologie, istorie, geografie și știință, tipărite în diferite regiuni ale Europei. Aceste cărți nu sunt doar piese expuse, deoarece numeroase volume pot fi consultate și astăzi de cercetători. Biblioteca desfășoară inclusiv un amplu proces de digitalizare a colecțiilor sale.
Clădirea a fost proiectată asemenea unui seif uriaș pentru păstrarea cărților. Pereții exteriori au o grosime de peste doi metri, ajutînd la menținerea unei temperaturi constante și la reducerea schimbărilor de umiditate. Rafturile sunt realizate din stejar, un lemn ales pentru densitatea și rezistența sa, dar și pentru mirosul care îndepărtează anumite insecte. Fiecare detaliu al construcției contribuie la protejarea volumelor fragile.
De aproximativ două secole și jumătate, în bibliotecă trăiesc două colonii de lilieci care completează acest sistem de protecție. În timpul zilei, micile mamifere rămîn ascunse în zonele întunecate ale clădirii. Noaptea ies și se hrănesc cu insecte, inclusiv cu specii ale căror larve pot deteriora hîrtia, coperțile și materialele folosite pentru legarea cărților. Astfel, fără zgomot și fără substanțe chimice, liliecii reduc numărul dăunătorilor.
Prezența lor presupune însă o rutină neobișnuită pentru angajații bibliotecii. La sfîrșitul fiecărei zile, cele șase mese realizate din lemn tropical sunt acoperite cu învelitori groase din piele. Acestea protejează suprafețele decorate de urmele lăsate de lilieci în timpul zborurilor nocturne. Dimineața, încăperile sunt curățate cu atenție, învelitorile sunt strînse, iar sălile sunt pregătite din nou pentru vizitatori.
Liliecii nu sunt singurul motiv pentru care volumele au rezistat atît de bine, dar contribuția lor este reală. Conservarea depinde și de grosimea pereților, de rafturile din stejar, de controlul umidității și de munca specialiștilor. În loc să alunge coloniile, administratorii bibliotecii au continuat o conviețuire începută cu multe generații în urmă. Natura și priceperea oamenilor lucrează astfel împreună pentru protejarea cărților.
Biblioteca Joanina rămîne unul dintre puținele locuri în care o asemenea tradiție continuă și astăzi. Ziua, sălile sale aurite par desprinse dintr-un palat, iar noaptea sunt străbătute de micii lor paznici înaripați. De aproape 250 de ani, cărțile, oamenii și liliecii împart aceeași clădire. Este o poveste adevărată în care unele dintre cele mai valoroase volume ale Portugaliei sunt păzite de creaturi care își încep lucrul abia după închiderea bibliotecii.
