La nivel psihoemoțional, aversiunea faţă de incest este însoţită şi de o stare de dezgust în privinţa unei relaţii sexuale cu o rudă apropiată și acest factor este considerat decisiv de unii cercetători [Pullman et al., 2019]; alte studii au specificat că dezgustul față de incest este într-o măsură mai mare manifestat de femei decât de bărbaţi [Antfolk et al., 2012; Lieberman, Smith, 2012; O’Shea et al., 2018]. Cercetările experimentale care au înregistrat reacțiile psihofiziologice ale femeilor, în timp ce li s-a propus să-și închipuie scene de sex cu rude și non-rude, au relevat existența unei aversiuni manifestate în raport cu ideea de incest cu propriii frați [De Smet et al., 2014]. Iar în cadrul unor interviuri cu femei care au fost abuzate sexual în copilărie – de tată sau de bărbați străini –, s-a constatat că femeile victime ale incestului, cele abuzate de tați, au manifestat cele mai grave simptome de traumă psihică: ele trăiau cu un sentiment de vinovăție, alunecau de timpuriu într-un mod de viață promiscuu, sufereau mai des de depresie etc. [Stroebel et al., 2012].
Bărbații, deși sunt mai permisivi sub aspect sexual, demonstrează totuși o reținere considerabilă în raport cu femeile cu care sunt sau par a fi înrudiți. Sunt implicate și unele mecanisme neurocerebrale preprogramate. Astfel, tații pot recunoaște mirosul propriilor copii, care le pare mai plăcut, spre deosebire de mirosul copiilor străini, însă – un aspect important –, din moment ce fiicele intră în perioada pubertății, mirosul lor încetează pentru câțiva ani să fie plăcut olfactiv pentru tați și se presupune că această schimbare de reacție și de preferințe face parte din mecanismul evolutiv de evitare a incestului prin dezgust (the odour-mediated incest prevention) [Schäfer et al., 2024]. Într-un alt experiment, bărbaților le erau prezentate imagini cu femei străine, iar unele imagini erau prelucrate în așa mod, încât asigurau o asemănare fizică a femeilor cu acei bărbați, de parcă ar fi fost înrudiți, și anume pe aceste femei bărbații le considerau mai de încredere, însă tot ele le păreau mai puțin atractive sexual: ele erau „trustworthy but not lust-worthy”, după expresia autoarei cercetării [DeBruine, 2005].
Efectul e oarecum valabil și pentru cazurile când înrudirea e percepută ca fiind strict simbolică. Astfel, atunci când bărbații interacţionează cu o femeie ce poate deveni o potenţială parteneră sau soţie, la ei crește nivelul de testosteron, ceea ce este firesc, însă nivelul de testosteron tinde să scadă atunci când bărbaţii interacţionează cu femei din anturajul apropiat (rude sau soţii ale unor bărbaţi prieteni sau înrudiţi) [Flinn et al., 2012]. Vedem aici cum prohibițiile lăuntrice față de sexul cu o persoană prea familiară pot avea o extensie socială mai largă.
(va urma)
