Nu se exclude nici impactul selecției de tip baldwinian asupra evitării incestului, care a întărit predispozițiile existente. E vorba aici de teoria psihologului american James Baldwin, numită și efectul Baldwin. Acesta a propus, nici mai mult, nici mai puțin, un model nou de selecție naturală, suplimentar la modelul clasic darwinist. E necesară aici o scurtă explicație. Charles Darwin susținea că testul selecției naturale îl trec acele organisme care au moștenit trăsăturile optime de trai pentru un mediu anume: cine are o ereditate mai avantajoasă, acela va lăsa mai mulți urmași și își va transmite genele mai departe. Baldwin însă a venit cu următoarea completare: se întâmplă ca un organism să dobândească în timpul vieții o însușire nouă – bunăoară, să învețe un comportament nou, care nu era moștenit genetic –, și acea însușire se dovedește a fi atât de avantajoasă, încât favorizează succesul reproductiv al organismului, el având mai mulți urmași decât semenii săi. Ca rezultat, genele sale (asociate cu predispoziția pentru acea însușire avantajoasă) vor deveni tot mai răspândite de la o generație la alta; în așa mod, un fenotip dobândit se poate consolida ca un fenotip transmis prin moștenire genetică, aproape ca un instinct.
Pentru o înțelegere mai clară, poate fi utilă următoarea ilustrare: la oameni, mediul de viață adeseori a favorizat apariția unor obiceiuri culturale specifice (de exemplu, creșterea animalelor dătătoare de lapte), iar acele obiceiuri au afectat gradul de selecție a genelor, avantajându-le pe unele (în cazul nostru, pe cele pentru asimilarea lactozei) și, eventual, reducând răspândirea altora; drept urmare, indivizii din următoarele generații vor moșteni cu o frecvență tot mai mare genele utile (cele pentru asimilarea lactozei) până când ele vor deveni tipice pentru întregul lor grup. Aproape la fel, un mediu ecologic sau cultural favorizează selecția și răspândirea genelor responsabile de anumite trăsături psihice, dacă acele trăsături s-au dovedit a fi avantajoase în acel mediu. În cazul tabuului incestului, impus cultural și religios, probabil că acesta a contribuit suplimentar la eliminarea sau reducerea în populație a genelor asociate în vreun fel sau altul cu înclinația incestuală, iar odată redus numărul indivizilor apți de incest, acest act a devenit și mai rar, dar și mai condamnabil în general, per ansamblul societății. Alături de selecția naturală, s-a impus complementar o selecție socială; în așa mod, cultura a preluat unele funcții care, anterior, se bazau prioritar pe mecanisme strict biologice.
(va urma)
