Diferite forme ale exogamiei, uneori de-a dreptul ciudate, avuseseră ca motivație evolutivă evitarea efectelor nocive ale consangvinizării (inbreeding depression). E cunoscută tactica reproductivă a populațiilor paleo-siberiene, precum ciukcii, la care se practica oferirea femeii pentru o scurtă relație sexuală cu oaspetele care veni în vizită; această practică se răspândise în vremurile când natalitatea în micuța comunitate a ciukcilor era redusă sau se simțeau efectele negative ale unei consangvinizări prea strânse, între indivizi mult prea înrudiți. Printre amerindienii vaupés din Amazonia e practicată „exogamia lingvistică” – tinerii trebuie să își găsească un soț sau o soție în triburile care comunică în altă limbă (în așa mod, este asigurată o anumită distanță genetică, deși nu foarte pronunțată), iar copiii vor învăța inițial limba mamei, apoi, începând cu vârsta de cinci ani, ei vor însuși limba tatălui, care va deveni prioritară, datorită sistemului de moștenire patriliniar – când identitatea e transmisă de la tată la copii [Stenzel, 2005]. Vedem deci cât de diversă poate fi paleta relațiilor sexuale și de mariaj în grupurile umane.
Aici este utilă încă o remarcă: ar fi greşit să considerăm că acceptarea străinilor şi formarea alianţelor cu alte triburi este o trăsătură specific umană, care chipurile ne diferenţiază de alte animale. Respectivul fenomen comportamental și reproductiv a fost semnalat la cele mai diverse clase și specii. Până şi furnicile îi primesc în muşuroi pe congenerii lor din altă colonie, al căror muşuroi a fost distrus de intemperii sau de duşmani. O familie de furnici poate găzdui o altă familie, rămasă fără casă, ceea ce conduce la formarea unei megafamilii comune. Iar în unele cazuri a fost observat şi fenomenul coexistenţei în acelaşi muşuroi a două-trei specii de furnici, deşi asemenea situaţii reprezintă excepţii notabile [Захаров, Захаров, 2010]. Uimitoare este și o altă observație asupra furnicilor: la specia Cardiocondyla elegans, lucrătoarele obișnuiesc să selecteze cam o treime din femelele reproductive din propriul mușuroi, să le ia pe sus și să le transporte la distanța de câțiva metri către un mușuroi străin, unde le oferă masculilor de acolo(!), masculi care nu au aripi și nu pot părăsi cuibul pentru un zbor nupțial (vezi imaginea); e de notat aici că femelele deja fuseseră fecundate în cuibul lor natal și sunt mutate în cuiburi străine pentru o fecundare suplimentară exogamă – proces numit și multiple mating („măritiș multiplu”); apoi, în primăvară, femela își va fonda propria sa colonie [Vidal et al., 2021].
Comportamentul acesta al furnicilor e deopotrivă curios și explicabil din punct de vedere evolutiv, or, se știe că, din cauza gradului extrem de înalt de înrudire între membrii unei colonii la insectele sociale, efectele negative ale consangvinizării pot fi pronunțate. Iată de ce, prin selecție naturală, au apărut mecanisme și strategii adaptive prin care consangvinizarea accentuată este evitată – prin maturizarea femelelor și a masculilor la diferite vârste, prin zboruri nupțiale cu participarea mai multor parteneri de diversă origine, prin cultivarea în colonie a indivizilor de un singur sex ș.a. Deci, comportamentul furnicilor Cardiocondyla elegans se înscrie în această logică evolutivă; ceea ce surprinde însă în acest exemplu de exogamie este implicarea unor terți – situația când alți membri ai grupului hotărăsc formarea cuplurilor reproductive și efectiv mută femelele în cuiburi străine. Potrivit cercetătorilor care au descoperit acest fenomen comportamental la furnici, nu este exclus ca mecanisme asemănătoare de exogamie asistată să existe și la alte specii de animale. Respectiv, practicile omenești de exogamie intertribală reprezintă un ecou îndepărtat al unor tactici adaptive ancestrale. În concluzie, constatăm că atât endogamia, cât și exogamia sunt mecanisme evolutive, care își au rostul și își dezvăluie eficiența în funcție de circumstanțele ecologice și sociale concrete.
În imagine: O furnică-lucrătoare din specia Cardiocondyla elegans poartă în spinare o femelă înaripată, pe care o duce spre un mușuroi străin, unde o va oferi masculilor de acolo pentru împerechere
(va urma)
