Prințul Mircea a murit în Noiembrie 1916. Regina Maria își pierduse mezinul. Nicolae Iorga i-a trimis, în anii aceia, cărți, flori și mici daruri. Ea i se adresa în scrisori ca unui prieten, nu ca unui funcționar al Coroanei. Războiul i-a pus alături. Ea mergea prin spitale. El cerea, în presă și în Parlament, Antanta și Unirea. Nu era o prietenie de salon. Era o alianță de stat.
El se născuse la Botoșani, în 1871. Ea, la Eastwell, în 1875, nepoată a Reginei Victoria. Iorga voia o monarhie ținută în sat, în biserică și în trecut. Publica „Neamul Românesc”. Ridicase la Vălenii de Munte școală de Vară, tipografie, un centru al națiunii pe care o scria în sute de volume. Maria făcea din Coroană o față. Vorbea lumii în engleză și franceză. Nu s-au așezat la masă să delimiteze „rolul monarhiei”. S-au folosit unul pe celălalt pentru aceeași țară. După Unire, Iorga a fost președinte al Adunării Deputaților, între 9 Decembrie 1919 și 26 Martie 1920, sub Regele Ferdinand.
La 20 Iulie 1927 Ferdinand a murit. La 8 Iunie 1930 s-a întors Carol al II-lea. Maria a rămas Regină-mamă. Palatul s-a închis în jurul fiului. Iorga nu a rămas pe dinafară. La 19 Aprilie 1931 a depus jurămîntul de prim-ministru. Nu al Mariei. Al lui Carol. Guvernul Iorga–Argetoianu a ținut pînă la 6 Iunie 1932. Istoricul care îi trimisese flori mamei a semnat decrete pentru fiul care o ținuse departe de putere.
Nu a fost o scenă de trădare. A fost o alegere. Iorga credea că statul are nevoie de ordine și de un Rege. Carol le-a oferit amîndouă, pe contul lui. În 1938, după dizolvarea partidelor, Iorga a intrat în Consiliul de Coroană, la 30 Martie, și în Frontul Renașterii Naționale. Maria a murit la 18 Iulie 1938, la Pelișor. El era încă lîngă Rege.
Carol a abdicat la 6 Septembrie 1940. Iorga a rămas. Garda de Fier nu l-a iertat. La 27 Noiembrie 1940, un comando l-a ridicat din Sinaia, sub pretextul unui interogatoriu, și l-a ucis la Strejnicu. Avea 69 de ani. Patruzeci și șapte de universități și academii au arborat drapelul în bernă.
În 1916 îi trimitea flori unei mame. În 1931 semna pentru fiul ei. În 1940, Regele plecase. Istoricul a rămas să fie împușcat.
