Potrivit cercetătorilor canadieni R. Paul Shaw şi Yuwa Wong, capturarea femeilor din grupurile străine, de pe urma incursiunilor războinice reuşite, servea pentru trei funcţii importante: 1. reducea din depresia (biologică sau psihologică) cauzată de consangvinizarea exagerată şi, totodată, sporea numărul partenerelor apte pentru reproducere; 2. creștea numărul indivizilor purtători de gene războinice, deoarece războinicii care obţineau mai multe femei, cucerite în războaie, lăsau mai mulţi urmaşi; 3. creșteau dimensiunile numerice şi teritoriale ale grupului, deoarece grupurile cuceritoare deveneau mai mari din contul degradării grupurilor rivale înfrânte, care dispăreau demografic sau părăseau teritoriile natale. Avantajele asociate răpirii femeilor străine au fost atât de substanţiale, încât strategiile corespunzătoare au fost încorporate în repertoriul comportamental social al multor grupuri etnice [Shaw, Wong, 1989]. Cucerirea femeilor străine, violarea acestora și luarea în sclavie sexuală era conectată și la o strategie militară sinistră, cinică, dar eficientă – cea de motivare a războinicilor: pentru aceștia, femeile străine erau cel mai râvnit trofeu, pentru care merita să își riște viața în luptele intertribale. Să ne amintim aici și de pilda despoților fondatori de dinastii, care, prin supremație ierarhică și prin forța armelor, au cucerit alte popoare și au înrobit femeile acestora, luându-le ca sclave sexuale.
Nu doar vremurile antice şi medievale, ci şi istoria contemporană a ultimelor decenii oferă numeroase exemple ale conjuncţiei dintre război şi abuz sexual. În timpul genocidului din Bangladesh, din 1971, când trupele armate pakistaneze au omorât, după unele estimări, până la 3 milioane de civili timp de nouă luni de zile, circa 200 000 de femei de la 8 la 60 de ani au fost violate de soldaţii musulmani care au invadat regiunea. Peste 25 000 dintre aceste femei au rămas gravide, iar unele ulterior au fost omorâte de către propriile rude, deoarece întruchipau umilirea întregului neam. La rândul lor, trupele indiene au practicat violarea femeilor musulmane în statele de nord ale Indiei, Jammu şi Kashmir. În 1974, trupele turceşti care au invadat şi au ocupat Ciprul deveniseră notorii pentru amploarea violurilor în masă la care s-au dedat [Thomas, Ralph, 1994]. În 2014, militanții pentru formarea statului islamic ISIS au transformat exploatarea sexuală a femeilor din regiunile cucerite într-o normalitate a procesului de construcție statală. Exploatând sexual femeile, militanții ISIS au urmărit mai multe scopuri: înfricoșarea și intimidarea adversarilor, motivarea soldaților, întemeierea unei baze demografice pe seama femeilor înrobite. În paralel cu asta, schimbul de femei cu triburile localnice le permitea celor din ISIS să stabilească relații de înțelegere reciprocă și să convertească un număr mai mare de oameni la credința lor radicală.
Dacă vorbim despre cuceriri militare de proporții și invazii, când abuzurile se extind asupra majorității populației feminine, în asemenea cazuri nu se mai produce integrarea femeilor străine în grupul etnic al bărbaților invadatori; totul se consumă printr-un prejudiciu adus genofondului originar al localnicilor și, dacă invazia se consolidează pe decenii sau secole, apar noi grupuri identitare, mixte. Să exemplific. În zorii colonizării medievale a Americilor, conchistadorii spanioli ajunseseră pe continent fără a fi însoțiți de femei, iar poftele lor sexuale s-au dezlănțuit în raport cu femeile din triburile aborigene, care erau înfrânte și subordonate. Numeroși copii au rezultat din acele violuri, fiind numiți în spaniolă mestizo („metis”), derivat din latinescul mixtus, adică „de origine mixtă”; odată cu ei, alelele europene au început să se integreze în genomul întregii populații amerindiene, în sud și în nord.
(va urma)
