În America de Nord, amestecul dintre albi și africani de asemenea s-a produs ca o consecință a exploatării sclavagiste și sexuale. Bărbații albi profitau de vulnerabilitatea și de lipsa de drepturi a femeilor africane sclave, le obligau spre concubinaj sau comiteau violuri, la fel cum se procedase mai devreme în raport cu femeile amerindienilor.
Acele acte au fost mult mai răspândite decât ne închipuim. Datele de genetica populației relevă că genomul afro-americanilor contemporani conține, în medie, 24% de gene de origine europeană, în timp ce albii poartă doar 4% de gene africane. Rezultă că acei copii care se nășteau din relațiile dintre albi și africani rămâneau în cadrul grupului african. Acest fapt a fost consolidat și de „legea unei singure picături [de sânge]” (one drop rule), conform căreia dacă dintre cei patru bunici ai unui individ, cel puţin unul este de culoare neagră, acest individ este şi el considerat de culoare neagră; era numit quadroon sau quarteron, de la latinescul quartus („al patrulea”), ceea ce indica prezența unui sfert de ascendență afro-americană.
În plus, deloc surprinzător, s-a constatat în baza analizei genetice că în acele relații sexuale dintre albi și africani sau dintre albi și nativii amerindieni partea bărbătească erau albii, iar africanii și amerindienii erau în majoritate absolută femei [Bryc et al., 2015]. Cu alte cuvinte, bărbații albi profitau sexual de femeile din altă rasă, subordonată ierarhic și supusă exploatării.
Din toate aceste scheme comportamentale nu lipsesc cazurile cu un caracter mai specific. Astfel, atunci când circumstanţele socio-politice sau militare impun o submisiune totală în fața etniei dominante sau a inamicului mai puternic, grupul subordonat poate aplica o strategie neobișnuită de supraviețuire și afirmare identitară: femeile sunt intenţionat încurajate să creeze cupluri (temporare sau durabile) cu bărbaţi străini, pentru ca – prin intermediul copiilor născuţi din aceste relaţii mixte – să fie promovată identitatea grupului subordonat, căruia îi aparţineau acele femei.
Este modul prin care au reuşit să se promoveze pe linie socială, inclusiv identitar, sclavii negri din America Latină, ale căror femei încă din secolul XVIII se culcau cu bărbaţi albi, pentru a da naştere unor copii mulatri, care puteau ocupa un loc important în societate; cuvântul „mulatru” era inițial un termen peiorativ, derivat din latinescul mūlus („catâr” – hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa).
În Brazilia – încă din 1774 –, indivizii considerați mulatri puteau accede la orice funcţie şi ei iniţiaseră constituirea unei burghezii „de culoare” [Deliège, 2007, p. 337]. Această strategie, care a implicat femeile ca resurse de promovare a „genelor de culoare”, a dat roade vizibile, și astăzi putem observa în ţările Americii Latine numărul tot mai impunător de negri sau mulatri care îşi păstrează o identitate a lor, particulară, beneficiind de un statut social relativ decent.
Exemplele precum cel de mai sus sunt totuşi o excepţie de la regulă, pentru că bărbaţii preferă mai curând să profite de femeile altui grup pentru a-şi promova genele decât să şi le jertfească în acest scop pe propriile lor femei.
(va urma)
