În plin Război Rece, când România era o țară comunistă izolată de Occident, o băutură americană a reușit să treacă granițele ideologice. Pepsi-Cola devenea, pe neașteptate, un simbol al modernității într-o lume închisă.
Totul a pornit la mijlocul anilor ’60. Conducerea PepsiCo căuta modalități de a pătrunde pe piețele din Europa de Est, iar regimul de la București voia să-și construiască o imagine mai independentă față de Moscova. Negocierile au început prin 1965. Rezultatul a fost un acord inedit, care avea să funcționeze fără întrerupere din 1967 până în 1989. Înțelegerea era una neobișnuită. Compania americană furniza concentratul pentru băutură, iar în schimb primea de la români vin și vodcă. Practic, un troc între capitalism și comunism.
Pentru a produce băutura, în Aprilie 1966, a început construcția unei secții speciale în județul Constanța. Lucrările au durat aproape un an. Momentul istoric a venit pe 21 Mai 1967. Atunci, prima sticlă de Pepsi ieșea pe banda fabricii Munca din Ovidiu. Era prima sticlă de Pepsi produsă vreodată într-o țară din blocul comunist european.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna o sticlă rece de Pepsi. Nu era doar o băutură răcoritoare, ci o mică fereastră către o lume interzisă, plină de culoare și libertate.
Băutura se vindea în sticle mici, de un sfert de litru, la prețul de doi lei și jumătate. La început, cea mai mare parte a producției mergea în restaurantele de pe litoral, mai ales acolo unde veneau turiștii străini. Așa a devenit Pepsi strâns legat de amintirea concediilor la mare. O sticlă de Pepsi băută pe faleză, în soarele Verii, rămânea o amintire de neuitat pentru mulți români.
Alături de ea existau și răcoritoarele autohtone, precum Cico sau Brifcor. Dar Pepsi avea acel parfum aparte, occidental, care o făcea să pară un lux inaccesibil.
Băutura era considerată de propagandă un produs al lumii capitaliste decadente. Cu toate acestea, era râvnită de toată lumea, iar întrebarea vrei un Pepsi suna aproape ca o invitație la ceva special.
Te-ai întrebat vreodată cum a reușit un simbol al Americii capitaliste să prindă rădăcini tocmai într-o țară comunistă? Pentru că, uneori, gustul unei simple băuturi poate spune mai multe despre o epocă decât mii de discursuri politice. Extinderea a fost ajutată și de contextul politic. După vizita președintelui american Nixon la București, în 1969, relația dintre cele două lumi s-a mai destins, iar băutura a pătruns și mai adânc în blocul comunist.
Astăzi, când Pepsi se găsește la orice colț de stradă, e greu să ne imaginăm ce raritate prețioasă era cândva. Iar pentru mulți români, gustul acelei băuturi rămâne legat pentru totdeauna de mirosul mării și de vacanțele de altădată.
