Istorie și poezie la Palatul Brâncovenesc din comuna Potlogi, județul Dâmbovița, cu dubla premiată Diana Ețco
Pe 15 august 2026, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi a găzduit o aniversare cu o triplă semnificație: Ziua comunei Potlogi, praznicul Adormirii Maicii Domnului și comemorarea Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Evenimentul a reunit istoria locală, tradiția și spiritualitatea într-un spațiu de patrimoniu esențial pentru județul Dâmbovița. În cadrul manifestărilor, Palatul Brâncovenesc a găzduit cea de-a VIII-a ediție a Forumului Național „Brâncoveniana”, un proiect dedicat promovării moștenirii culturale a epocii brâncovenești. Întâlnirea a fost organizată de Cenaclul Cultural-Literar „George Coandă” din Potlogi, în parteneriat cu autoritățile locale, Arhiepiscopia Târgoviștei, Uniunea Elenă din România și Societatea Scriitorilor Târgovișteni. Programul a inclus o sesiune de comunicări științifice dedicate vieții și epocii lui Constantin Brâncoveanu. În cadrul acesteia, dr. Diana Ețco, autoarea rubricilor „Istoria ne-nvăță minte” și „Altarul Enheduanei” din Eu-media.eu, a susținut o prezentare axată pe comemorarea martiriului brâncovenesc.
Un alt punct central a fost Concursul Național de Poezie „Sub crucea Sfântului Martir Brâncoveanu” (ediția a VIII-a), organizat cu sprijinul Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească”, la care dr. Diana Ețco a obținut o dublă recunoaștere: Premiul II și Premiul Special al Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” 2026. Pe parcursul a trei zile, vă oferim trei poezii cu care Diana Ețco a participat la concursul amintit, precizînd că acestea sunt dedicate neamului și martiriului voievodului Constantin Brâncoveanu, precum și semnificației acestei zile.
Legământul din pustiu, de Diana Ețco
Adesea căutăm prin astre
Izvorul veșniciei noastre,
Dar piatra sfântă de hotar
E botezată-n nou altar.
***
Prin lumi pierdute în dezastru,
Am întâlnit un blând sihastru,
Oftând la crucea de cișmea
Mi-a depănat povestea sa:
– Era o zi de primăvară,
Goneau himerele prin țară,
Sub un stejar cu trunchi rotat,
Apostolii s-au adunat:
– Pustiul aprig ne-a rănit,
Întregul neam e mistuit,
Își pierde vlaga pe nedrept,
Fără de dragoste în piept.
– La ceas de aspră judecare
Să implorăm eliberare:
Dă, Doamne, veșnicul tău har
Și scapă-ne de cenușar!
Uscate buzele avem,
Stropii de dragoste îi vrem.
– Să plece-n slăvile senine,
Solii de cupe celestine! 1
***
…Din ceruri, stoluri de cocoare,
Zburau spre magice izvoare,
Purtau în pliscuri apă vie
Să izbăvească-a țării glie!
În abisal torent de sevă,
O Mater Magna, noua Evă,
Pe tronul dreptului cuvânt,
Reface sacrul legământ.
– Vă las potirul cu vigoare,
Poporului în veci salvare!
Ginta străveche încunună
Această mândră semilună.
Prin dragoste și prin credință,
Veți învia din neființă!
Sihastrul a pierit în ceață,
Respiră-n noi a sa povață:
„Păstrați mereu în voi iubirea,
Ea să vă fie mântuirea!”
O moștenire fără preț –
Destinul unui neam măreț.
Ordinul Celestinilor – ordin monahal medieval recunoscut pentru asceza profundă și rugăciunile neîncetate; în text, metaforă a mesagerilor absoluți ai harului și ai salvării divine
