Născut pe 25 septembrie 1897, în Mississippi, William Faulkner nu a avut traseul clasic al unui mare scriitor. Nu a terminat liceul și nu a urmat o facultate, însă avea o imaginație atât de puternică încât și-a transformat propriul trecut într-o adevărată legendă.
În tinerețe, a încercat o viață aventuroasă care nu prea i-a ieșit. S-a înscris în Royal Canadian Air Force spre sfârșitul Primului Război Mondial, dar războiul s-a terminat înainte ca el să ajungă să lupte. Cu toate acestea, imaginea aviatorului a rămas parte din mitul Faulkner.
Viața i-a fost aproape la fel de complicată ca romanele sale. A avut probleme serioase cu alcoolul, iar relația cu soția sa, Estelle, a fost marcată de certuri, dificultăți financiare și perioade dificile. Paradoxal, omul care scria atât de lucid despre slăbiciunile oamenilor nu reușea întotdeauna să-și controleze propriile slăbiciuni.
Totuși, adevărata sa operă s-a născut din locul în care crescuse. Faulkner a inventat comitatul imaginar Yoknapatawpha, inspirat de Mississippi, și a populat acest teritoriu cu familii, secrete, iubiri, rivalități și tragedii. Cărți precum ”Zgomotul și furia”, ”Pe patul de moarte” și ”Absalom, Absalom” nu spun poveștile în mod obișnuit. Trecutul și prezentul se amestecă, iar cititorul trebuie să reconstruiască singur adevărul.
În lumea lui Faulkner, trecutul nu dispare doar pentru că oamenii încearcă să-l uite, familiile poartă secretele generațiilor precedente, iar păcatele părinților se transformă în poverile copiilor. De aceea, în universul lui Faulkner, o poveste de dragoste poate deveni o poveste despre onoare, o moștenire poate deveni o tragedie, iar o amintire aparent banală poate ascunde o traumă.
Una dintre cele mai interesante contradicții ale personalității sale era raportul dintre modestie și vanitate. Faulkner putea să pară un om retras, aproape rustic, dar era foarte conștient de valoarea sa literară. Îi plăcea imaginea scriitorului singuratic din Mississippi, departe de saloanele culturale ale marilor orașe. În același timp, își dorea recunoaștere internațională.
Când a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1949, a devenit brusc o celebritate mondială. Discursul pentru ceremonia de acceptare a Premiului Nobel – despre care se spune că l-ar fi susținut beat criță – a fost apreciat ca fiind cea mai elocventă expunere asupra credinței în umanitate susținută vreodată. A vorbit despre responsabilitatea scriitorului și despre capacitatea omului de a supraviețui fricii, războiului și disperării.
Viața sentimentală a lui Faulkner este, la rândul ei, mai complicată decât imaginea autorului sobru din manuale. În 1929 s-a căsătorit cu Estelle Oldham, o femeie pe care o cunoscuse încă din tinerețe și care fusese căsătorită cu alt bărbat înainte de a reveni în viața lui Faulkner. Relația lor a fost una intensă și dificilă. Problemele financiare, alcoolul și temperamentul lui Faulkner au pus presiune asupra familiei. Estelle însăși s-a confruntat cu probleme serioase legate de alcool, iar căsnicia lor a fost departe de a fi reușită .
Alcoolul este, probabil, unul dintre cele mai „picante” capitole ale vieții lui Faulkner. Bea mult, iar consumul de alcool a devenit uneori atât de problematic încât îi afecta munca și viața personală. Ironia este că, deși era capabil să scrie despre tragedia umană cu o luciditate extraordinară, propria existență era adesea dominată de excese și haos.
Un alt episod surprinzător este aventura lui Faulkner la Hollywood. În anii 1930 și 1940, a lucrat ca scenarist pentru studiourile americane și a colaborat inclusiv la proiecte asociate cu nume uriașe ale cinematografiei. Literatura nu îi asigura întotdeauna traiul, iar Hollywoodul putea plăti mult mai bine decât cărțile.
Unul dintre cele mai cunoscute proiecte cinematografice la care a contribuit a fost “The Big Sleep” (“Somnul de veci”) filmul celebru cu Humphrey Bogart și Lauren Bacall. Faulkner a lucrat la scenariu, alături de alți scenariști.
Un aspect important de amintit este și relația lui Faulkner cu problema rasială. A crescut într-un Sud marcat profund de segregare și de moștenirea sclaviei. Romanele sale prezintă personaje și situații care dezvăluie tensiunile rasiale ale societății sudiste, fără să ofere întotdeauna răspunsuri .
Faulkner însuși a avut poziții care s-au schimbat și s-au contrazis de-a lungul vieții, ceea ce face ca opera lui să fie interesantă și din perspectivă istorică: ea surprinde o societate care încearcă să trăiască cu propriul trecut, dar nu reușește să-l îngroape.
În 6 iulie 1962, la câteva săptămâni după ce a căzut de pe cal la ferma lui din apropiere de Oxford, Faulkner a murit în spital în urma unui infarct.
Așa s-a sfârșit o viață trăită între realitate și legendă, între modestie și orgoliu, între familie și aventură, între literatură și alcool, între Mississippi și Hollywood.
William Faulkner a fost un om cu defecte foarte vizibile, dar și cu o ambiție literară extraordinară. Nu și-a transformat slăbiciunile în scuze; le-a transformat în material artistic. Iar dacă viața lui ne învață ceva, este că uneori cel mai interesant personaj din spatele unei opere este chiar autorul ei.
Unele informații din text au ca surse: Nobel Prize – William Faulkner: Biographical
Poetry Foundation – William Faulkner, Mississippi Arts + Entertainment Experience – William Faulkner
