O „mașină de sex” a istoriei a fost fără îndoială sultanul Moulay Ismail, un personaj deosebit de important în istoria Marocului. Acesta a domnit între 1672 și 1727 și a intrat în Cartea Recordurilor datorită numărului uriaș de copii. Se spune că a avut 1.171 de copii cu patru neveste și un harem de 500 de concubine. Sultanul Moulay Ismail Ben Cherif a ajuns pe tron în 1672, după moartea tatălui său, Moulay Ali Cherif. Domnia sa a reprezentat un moment important, prin pacificarea Marocului și a tulburărilor interne.
Este considerat unul dintre cei mai mari lideri ai națiunii, reușind să domnească 55 de ani. Când Moulay Ismail a moștenit tronul, Marocul era încă profund fragmentat, afectat de aristocrații rebeli, de puternicele confrerii religioase și de incursiunile puterilor străine de-a lungul coastei. Prima sarcină a lui Ismail a fost să elimine orice formă de opoziție internă. În primele două decenii ale domniei sale, el a reprimat cu brutalitate rebeliunile din Munții Atlas, a înfrânt confreria Dila și a instaurat controlul central asupra regiunilor autonome. Numit și „Sultanul de fier”, Moulay a înființat și prima armată permanentă, numită „Garda Neagră”, formată din trupe de elită, recrutate din rândul sclavilor și soldaților de origine africană subsahariană, extrem de loială sultanului. Cu ajutorul ei a înăbușit orice opoziție. Totodată, Moulay a luptat pentru recuperarea teritoriilor pierdute de Maroc în fața puterilor europene. I-a alungat pe englezi din Tanger, dar și pe spanioli din Larache și Mehdia. Aceste victorii militare i-au asigurat lui Moulay Ismail imaginea unui lider islamic puternic, apărător al Dar al-Islam („Casa Islamului”).
În ciuda conflictelor, „Sultanul de fier” a menținut relații diplomatice cu mai multe curți europene importante, inclusiv cu Franța, în timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea, precum și cu Anglia și Spania. Totodată, sultanul a avut o mare influență și în zona culturii și arhitecturii. Acesta a transformat orașul Meknes într-una dintre cele mai strălucitoare capitale ale lumii islamice, conceput pentru a rivaliza cu Versailles. Orașul avea ziduri colosale, grajduri despre care se spune că adăposteau 12.000 de cai, hambare și palate. Cea mai cunoscută moștenire arhitecturală a sa este impresionanta poartă Bab Mansour, renumită pentru decorațiunile sale complexe din plăci ceramice și pentru dimensiunile sale monumentale.
Pe lângă toate acestea, sultanul Moulay a mai avut o pasiune: femeile. Acesta a avut, așa cum mărturisea preotul francez Dominique Busnot în anul 1704, cel puțin 500 de concubine, pe lângă cele patru neveste oficiale. Istoricul Abd al-Rahman Ibn Zaydan a precizat că, la moartea lui Moulay Ismail, numărul total al soțiilor și concubinelor din haremul său ajunsese la 700. Conform Cărții Recordurilor, sultanul Marocului ar fi avut în jur de 1.100 de copii. Cercetătorii de la Universitatea din Viena, Elisabeth Oberzaucher și Karl Grammer, au calculat că Ismail ar fi putut avea aproximativ 1.171 de copii în decursul unei perioade reproductive de 32 de ani. Adică făcea sex de cel puțin două ori pe zi, probabil cu femei diferite.
