Mutându-se într-un alt oraș, un tânăr se duce să-și caute un loc de muncă la un mare supermarket.
– Ai experiență în vânzări?, îl întreabă directorul.
– Da, răspunde tânărul. În orașul meu am fost comis-voiajor.
După ce îl privește câteva clipe, directorul decide să-i dea o șansă.
– Bine. Începi de mâine. La închidere voi veni să văd cum te-ai descurcat.
Prima zi de muncă a fost grea, dar tânărul a rezistat până la final. La ora închiderii, directorul vine să-i verifice rezultatele.
– Câte vânzări ai făcut astăzi?
– Una singură.
– Una?! Doar un client toată ziua? Oamenii mei fac, în medie, 20–30 de vânzări pe zi! Și cât a fost valoarea vânzării?
– 101.265 de dolari.
– 101.265?! Ce i-ai vândut omului?
– Mai întâi, un cârlig de pescuit mic. Apoi unul mediu. După aceea, unul mare. Pe urmă, o undiță complet echipată cu mulinetă.
– Și?
– L-am întrebat unde merge la pescuit. Mi-a spus că la mare. Așa că i-am explicat că are nevoie de o barcă și i-am vândut una cu motor dublu.
– Și?
– Apoi mi-a spus că mașina lui, o Honda Civic, probabil nu va putea tracta barca. Așa că l-am dus la departamentul auto și i-am vândut un Pajero 4×4.
Directorul rămâne cu gura căscată.
– Stai puțin! Vrei să-mi spui că unui om care a venit să cumpere un cârlig de pescuit i-ai vândut și o barcă, și o mașină?!
– Nu, nu! Omul venise să cumpere o cutie de absorbante pentru soția lui.
– Și atunci cum ai ajuns să-i vinzi toate astea?!
Tânărul zâmbește:
– Simplu. I-am spus: „Din moment ce weekendul tău este deja compromis, n-ar fi mai bine să te duci la pescuit?”
