Pamfleţel de ziua celor puţini prin buzunarul românului
Pe 16 Septembrie 1836, Alexandru Ghica, Domnul Ţării Româneşti, instituie Leul ca monedă a ţării, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. De ziua lui, că este, de, şi sărbătoare, nu mi-am găsit măcar un Leu prin buzunare. Decît salariu, nene, hai şi-om… căuta tot ce-om găsi cumva pe stradă, dar nicidecum vreo babă, ci o codană de 25 sau 23 ce-i plictisită rău de Lei, de cei ce-i spun doar vrute şi nevrute, cînd ea vrea-ntr-una să se… perfecţioneze. Măi, fraţilor, o ştie orişicine, uitaţi-vă bine la mine: Cînd ai Lei mulţi o duci doar bine, ai ţoale faine şi mîncăruri fine, dar dacă eşti slujbaş la stat, în loc de icre negre, papi… salam. Păi Șor, Usatîi ori Vlah doar asta au mîncat, c-au devenit statui uscate din… căc-Banat!
Mă plimb prin parcul lui Ştefan cel Mare, fălos ştiind că am o… mînă mare, şi văd atîtea roiuri de femei frumoase, că simt cum mă cuprinde tremuriciu-n oase! Cînd vezi vreuna mai fudulă, poţi fi convins că-i moartă după… cumpărături. Atîtea frumuseţi, frăţie, te tulbură la scăfîrlie! Dar fără Lei la o aşa „tarabă”, te mulţumeşti şi c-o preasfîntă… la-treabă.
Tristeţi în zi de sărbătoare, cînd Leii-s lipsă-n buzunare şi, vorba aia, orşicît ar fi de mare, mîna tot are nevoie de parale. Cu Leul cumperi lucruri multe, dolari, putere, funcţii cît doreşti, putînd pe orişicine… bate, prin faţă, chiar şi pe la spate, să pari că vii din cercuri culte şi nimeni nu te poate… bate!
La mulţi ani, Leu românesc! Vedea-te-aş Euro!
