Există și următoarea nuanță: dacă mariajele interetnice sunt, în linii mari, mai frecvente și, adeseori, sunt tolerate la nivel de stereotipuri, atunci mult mai rar acceptate sunt căsătoriile între indivizii de diferite rase. În Marea Britanie, pe la mijlocul și în a doua jumătate a secolului XX, diferite studii sociologice arătau că majoritatea absolută a britanicilor albi se declarau împotriva căsătoriilor cu persoane de culoare (originare din India sau din alte țări asiate); totodată, însele comunitățile de culoare practicau endogamia și îi puteau supune ostracizării pe indivizii care îndrăzneau să se căsătorească în afara grupului etnic, religios sau lingvistic [Jones, 1982].
Lucrurile s-au mai liberalizat în deceniile care au urmat [Berrington, 1994], însă, până în prezent, procentul exogamiei interrasiale este incomparabil mai mic decât procentul endogamiei intrarasiale. Un raport sociologic amplu, publicat în anul 2026, arăta că în Statele Unite se menține încă o adâncă segregare rasială, iar majoritatea căsătoriilor se încheie între reprezentanții acelorași grupuri identitare sau între membrii aceleiași clase sociale – e o preferință numită marital homophily [Goldman et al., 2026].
În cazul căsătoriilor interrasiale, apropo, iese foarte clar în evidență o discordanță în funcție de sexul persoanelor. Astfel, un studiu din 2010 din SUA a arătat că 24% dintre bărbații afro-americani s-au căsătorit în afara rasei lor, comparativ cu doar 9% de femei afro-americane care s-au căsătorit în afara rasei. În schimb, printre asiatici raportul este invers: 17% de bărbați care s-au căsătorit interrasial și tocmai 36% de femei asiatice care s-au căsătorit în afara rasei lor. Pot exista mai multe explicații pentru această discordanță; potrivit teoriei selecției sexuale, contează mult atractivitatea facială a bărbaților și a femeilor dintr-o rasă sau alta: trăsăturile bărbaților afro-americani sunt mai masculine și mai atractive pentru femeile de altă rasă, în timp ce trăsăturile femeilor afro-americane pot părea mai puțin feminine și atractive pentru bărbații de altă rasă. Pe de altă parte, trăsăturile femeilor asiatice par feminine și juvenile pentru bărbații din alte rase.
Per ansamblu, albii sunt mult mai reticenți față de căsătoriile interrasiale decât afro-americanii și asiaticii. Evitarea căsătoriilor interrasiale este tipică mai ales pentru femeile albe; ele sunt substanţial mai selective în plan rasial în alegerea partenerului, favorizându-i în majoritatea absolută a cazurilor pe bărbaţii din propriul lor grup rasial. În cadrul câtorva cercetări specializate, efectuate de un grup de psihologi de la Universitatea din Michigan, s-a constatat existenţa la femei a unui mecanism instinctual de evitare a conceperii de copii cu bărbaţi de altă rasă. Mai exact, la femei există o corelare pozitivă între perioada de ovulaţie şi selectivitatea pe criterii identitare rasiale. Ele evită contactul sexual cu bărbaţii de altă rasă în zilele de ovulaţie (când este maximă probabilitatea de a concepe un copil), preferând bărbaţi de aceeaşi rasă (vezi imaginea) [Navarrete et al., 2009; McDonald et al., 2011].
Diagrama din imagine arată cum perioada ovulaţiei la femei (conception risk) corelează strâns cu prejudecățile rasiale (race bias) și, implicit, cu evitarea contactelor sexuale cu bărbați de altă rasă.
De asemenea, s-a constatat că și cuplurile de lesbiene albe, atunci când selectează un donor de spermă pentru copilul lor, optează, fie și inconștient, pentru un donor cu fenotip alb, ca și ele [Ryan, Moras, 2017]. În același timp, bărbații albi sunt foarte restrictivi în privința comportamentului femeilor; printre albi, mai curând se acceptă o relație dintre un bărbat alb și o femeie afro-americană decât dintre o femeie albă și un bărbat afro-american. Femeile albe angajate în relații interrasiale pot fi supuse hărțuirii psihologice, lor li se reproșează că au ales un statut social inferior și sunt acuzate de promiscuitate sau de trădare rasială (mai ales în presa de ideologie ultranaționalistă) [Stillwell, Lowery, 2021].
(va urma)
