Etnocentrismul deci echivalează cu existenţa unei tendinţe foarte puternice de a utiliza valorile, tradițiile, moravurile și standardele propriului grup în evaluarea altor grupuri, de regulă prin inferiorizarea şi repudierea formelor culturale şi comportamentale străine [Gavreliuc, 2011, p. 42]. În limbaj curent, etnocentrismul e asociat cu atitudini de respingere, desconsiderare sau condamnare a normelor şi credințelor unui grup străin câtă vreme sunt diferite de cele ale grupului propriu (natal), mergând până la manifestări directe de intoleranţă faţă de grupurile străine.
Un exemplu din realitățile zilelor noastre este islamofobia din țările europene, care e generată în mare măsură de percepția că islamul, ca religie, reprezintă un pericol pentru valorile creștine statornicite în Europa de aproape două milenii. Cercetările efectuate în unele state europene (cum ar fi Olanda) au dezvăluit că printre localnici e destul de proeminentă percepția că între creștinism și islam există o incompatibilitate etnoculturală, iar prezența musulmanilor e privită ca un pericol pentru moștenirea creștină, o moștenire integrată în miezul identității naționale a țării; și cu cât e mai puternică identificarea identitară cu creștinismul, cu atât mai puternic va fi și negativismul manifestat față de musulmani [Schep, Smeekes, 2024]. De altfel, problemele de conviețuire identitară în Europa (și în lume) sunt mai complexe decât atât și, probabil, voi prezenta mai desfășurat tema respectivă într-un volum separat.
Conform cercetătorilor contemporani care au încercat să contureze cât mai clar esența conceptului de etnocentrism, acesta e caracterizat de tendința oamenilor de a separa mental lumea în grupuri natale și grupuri străine, în special pe criterii etnice, cu manifestarea afecțiunii emoționale pentru cele natale, ceea ce de-a lungul istoriei umane a reprezentat o formă de adaptare pentru supraviețuirea grupurilor în competiție cu cele străine; etnocentrismul, cu alte cuvinte, implică orientarea spre sine a unei etnii („it involves a strong sense of ethnic group self-centredness and self-importance”) [Bizumic, Sheppard, 2022]. De aici, etnocentrismul este însoţit adesea de xenofobie (de la grecescul xenos – străin şi fobos – frică): neîncredere, intoleranţă sau chiar repulsie și ură faţă de cei de altă etnie și naţionalitate, de altă cultură.
Trebuie de menţionat că, în ciuda etimologiei termenului „xenofobie” (din categoria fobiilor), xenofobia nu face parte din aceeaşi categorie cu tulburările psihice, deoarece reprezintă o atitudine colectivă, și nu o tulburare nevrotică individuală. Conceptul de etnocentrism, apropo, se intersectează și se suprapune cu un alt termen utilizat tot mai des în ultima perioadă – nativism –, care se referă la înclinația unui grup de a diviza alte persoane, lucruri, tradiții și valori în native și non-native; nativismul, la fel ca etnocentrismul, este strâns asociat cu reacțiile xenofobe în raport cu migranții și cu orice influxuri culturale din afară [Guia, 2016].
