Cea mai semnificativă consecință a xenofobiei a fost crearea diversității tribale. Istoricul sovietic Boris Porshnev a fost unul dintre cercetătorii de vază care au apreciat rolul xenofobiei, al antipatiei față de străini în distanțarea reciprocă a populațiilor, ceea ce a stimulat varietatea etnorasială din zorii evoluției umane până în prezent [Поршнев, 1974/2017, p. 456-457]. Altfel zis, opoziția noi versus ei fusese unul dintre motoarele procesului de divergență în cadrul speciei Homo sapiens. Există și astăzi regiuni unde, istoric, tribalismul și etnocentrismul sunt foarte răspândite și marchează în mod crucial viața populațiilor.
Ilustrativă în acest sens este situația din Papua Noua Guinee, care deține întâietatea mondială la capitolul diversitate tribală și lingvistică (acolo există aproximativ 830 de limbaje, adică peste 10-15% din numărul mondial total). Strămoșii papuașilor s-au izolat de ramurile asiatică și europeană încă acum 50 000 de ani sau chiar mai devreme, formându-și o identitate genotipică și fenotipică distinctă. Însă în interiorul aceluiași spațiu, pe aceeași insulă, între populațiile învecinate de papuași se păstrează până în prezent o diversitate antropologică neașteptat de pronunțată, mai ales în cazul triburilor aciuate în zonele muntoase ale insulei.
Separarea genetică dintre populațiile muntoase și cele de la poalele munților s-a produs cu 20 000–10 000 de ani în urmă, iar de atunci contactele dintre ele au fost foarte limitate. Din acest motiv, descoperim că diferența genetică dintre unele triburi de papuași e mai mare decât dintre marile grupuri etnorasiale din întreaga Europă sau din Asia de Sud-Est. Se presupune că tabloul antropologic din Papua Noua Guinee ne oferă un indiciu despre cât de pestriță și de eterogenă era populația umană înainte de apariția agriculturii și a tehnologiilor, care au apropiat comunitățile învecinate [Bergström et al., 2017].
Mai la est, spre Oceania, pe arhipelagul Vanuatu au fost identificate 138 de limbaje (record mondial la capitolul limbaje pe cap de locuitor). Această diversitate lingvistică este creația unui evantai de triburi, ai căror primi fondatori au poposit pe insulele din arhipelag acum circa 3 000 de ani; ei făceau parte din cultura Lapita, de origine est-asiată, fiind înrudiți cu aborigenii taiwanezi. Ulterior, au venit și populații de alt tip antropologic, din Papua Noua Guinee (în special bărbați), ceea ce a contribuit la o diversificare accentuată a populației insulare, atât genetic, cât și lingvistic [Posth et al., 2018].
O diversitate extraordinară găsim și în Malaysia, unde există tot atâtea limbaje câte triburi. Acolo trăiesc triburi localizate la distanța de 30 km de litoral, dar ai căror membri niciodată nu au văzut marea, fiindcă teritoriul adiacent litoralului e ocupat de alte triburi, dușmănoase [apud Дробышевский, 2018, p. 33]. Uimitoarea diversitate lingvistică și tribală din aceste regiuni insulare e consecința mentalității etnocentriste, a xenofobiei și a vieții izolate, practicate vreme de milenii de aborigeni. E de menționat aici că cea mai scăzută rată a diversități și, implicit, cel mai înalt grad de omogenizare genetică se găsesc în țările est-asiatice. Dintre acestea, Coreea de Nord pare a fi cel mai puțin diversă etnic țară din lume, ea fiind urmată de Coreea de Sud și Japonia.
Și cercetătorul american Maurice Davie, autorul unei cărți de referință despre evoluţia războiului (publicată în 1929), a remarcat relațiile încordate dintre triburile și societățile tradiționale pretutindeni în lume. El nu a putut trece peste exemplul aborigenilor din Papua Noua Guinee, care la acea vreme trăiau atât de răzleţiţi, încât în partea de sud-est a insulei, în limitele unui teritoriu de 300 de kilometri, existau populaţii cu cel puţin 25 de limbaje diferite. Situaţia respectivă e tipică şi pentru Africa; primii cercetători ai continentului african au găsit acolo triburi atât de duşmănoase, încât nu cunoşteau mai nimic unele despre altele.
Aproape la fel era în America; atunci când spaniolii au descoperit ţinuturile din nord-vestul Americii de Sud, ei au fost uimiţi să vadă triburi de aborigeni care conlocuiau în strânsă vecinătate, dar care vorbeau limbi diferite [Davie, 1929/2003, p. 13-16]. Studii mai recente au confirmat că populațiile amerindiene precolumbiene erau, într-adevăr, foarte diverse și divergente. S-a constatat, de exemplu, că grupurile aborigene care locuiau pe teritoriul Mexicului se deosebeau la fel de mult unele de altele, cum se deosebesc europenii și asiaticii contemporani. Abia odată cu venirea coloniștilor din Europa a fost impus un amestec tribal în rândul amerindienilor [Moreno-Estrada et al., 2014].
(va urma)
În România, cartea o găsiți aici:
În Republica Moldova, aici:https://librarius.md/…/primordialismul-etnic-tribalism…
