Ascuns în stepa din regiunea Orenburg, aproape de granița cu Kazahstanul, se află un complex penitenciar care provoacă fiori și celor mai încercați experți în securitate. Oficial numită Colonia Corecțională Nr. 6 (IK-6), instituția este universal cunoscută drept Delfinul Negru, după statuia din metal amplasată în curtea interioară, o operă realizată chiar de către deținuți. În anul 2000 penitenciarul a fost reconfigurat exclusiv pentru deținuții condamnați la recluziune pe viață.
Aici își duc zilele aproximativ 700 de oameni, criminali în serie, teroriști, canibali și lideri ai unor bande violente, care însumează mii de crime. Condițiile din interior sunt proiectate milimetric pentru a distruge orice rezistență psihică și a anihila complet șansele unei evadări, de altfel, în istoria recentă a penitenciarului nu a existat nicio reușită de acest gen.
Deținuții sunt închiși în spații extrem de mici, separate de coridor prin trei rânduri de uși de oțel și gratii masive. Luminile din celule rămân aprinse 24 de ore din 24, iar personalul penitenciarului verifică deținuții la fiecare 15 minute. Orice mișcare este monitorizată video fără întrerupere.
De fiecare dată când părăsesc celula pentru scurte intervale de aer curat într-o curte metalică sau pentru transferuri, deținuții sunt obligați să meargă aplecați la 90 de grade, având mâinile încătușate la spate și ochii acoperiți cu o banderolă neagră. Această metodă bizară și brutală îi împiedică să memoreze structura interioară a clădirii sau orice alte detalii.
Fără sală de mese comună, hrana (în principal supă și pâine) fiindu-le livrată prin micile fante ale ușilor și fără interacțiune socială reală, deținuții trăiesc într-o tăcere impusă și o izolare senzorială aproape totală.
Delfinul Negru rămâne astfel un monument sumbru al celor mai severe practici punitive de pe glob. Dar cîți oare dintre acești pușcăriași sunt recrutați acum pentru războiul împotriva Ucrainai?
