Guvernele europene își dau seama din ce în ce mai mult că ar putea fi nevoite în curând să nominalizeze pe cineva care să-l înfrunte pe liderul rus Vladimir Putin în discuțiile directe privind un acord de pace pentru Ucraina. Principala problemă este de a decide cine ar trebui să preia o sarcină atât de periculoasă.
Chestiunea a devenit stringentă săptămâna aceasta, după ce trimisul prezidențial american Steve Witkoff a călătorit în Rusia pentru a-i oferi lui Putin un summit tripartit cu Donald Trump și liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, în efortul de a face presiuni pentru un armistițiu.
„Președintele Putin ignoră Uniunea Europeană ca autoritate”, a declarat marți președintele ceh Petr Pavel într-un interviu acordat rețelei globale de reporteri Axel Springer, din care face parte POLITICO. „Nu vrea să vorbească cu Ursula von der Leyen, nu vorbește cu Kaja Kallas. A încetat să mai vorbească cu alți lideri europeni, inclusiv cu Emmanuel Macron.” El a adăugat că UE ar trebui „să identifice o persoană sau un grup de persoane care ar vorbi în numele Europei. Nu neapărat reprezentanți ai UE sau NATO, ci pur și simplu lideri cărora le-ar da un mandat de la ceilalți pentru a negocia”.
În ultimele zile, Trump a consternat Ucraina și aliații săi europeni, vorbind peste măsură cu Putin și părând din ce în ce mai dispus să ia parte Rusiei în războiul de aproape cinci ani. Acest lucru a reaprins dezbaterea la Bruxelles și dincolo de aceasta despre necesitatea ca Europa să aibă propria linie directă cu Kremlinul pentru a proteja interesele regiunii și a consolida capacitatea Ucrainei de a rezista unui acord dezechilibrat.
„Oricât de neplăcut ar fi, cred că un fel de canal către Putin ar fi un lucru bun”, a spus David Lidington, un distins membru al Institutului Regal al Serviciilor Unite din Londra. „Nu sunt optimist că ar realiza ceva important pe termen scurt, dar a avea un canal care poate fi folosit apoi atunci când apare o oportunitate nu este un lucru rău.”
Diplomații și oficialii nu sunt de acord cu privire la cine ar fi cea mai potrivită persoană pentru a reprezenta Europa. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a negociat direct cu Trump pe teme comerciale, în timp ce președintele Consiliului European, António Costa, a deschis anterior o linie de comunicare cu Kremlinul prin intermediul biroului său. Înaltul Reprezentant al UE, Kaja Kallas, este un alt potențial jucător care reprezintă interesele europene în ansamblu.
Însă bula de la Bruxelles trebuie să accepte că un acord cu Putin și Trump nu va fi dictat de protocoalele UE, în opinia unui diplomat dintr-o țară a Uniunii Europene căruia, la fel ca alții din acest articol, i s-a acordat anonimatul pentru a discuta chestiuni sensibile. „Nu putem să ne prezentăm cu două sau trei persoane care vorbesc în numele UE”, a spus diplomatul. „Alegerea celui care va reprezenta UE se va baza pe ceea ce ar oferi cea mai mare valoare, nu pe lupte personale pentru putere sau pe preferințe narcisiste.”
Va face Stubb un pas înainte?
Un nume din afara mecanismului UE care atrage atenția este Alexander Stubb, președintele Finlandei. Doi factori cheie contează în favoarea sa: are, probabil, cea mai bună relație cu Trump dintre liderii UE, iar Finlanda are o lungă experiență în relațiile cu Rusia – cele două țări au o graniță comună de 1.300 de kilometri și au fost în război în trecut.
„Stubb prezintă interes datorită cunoștințelor finlandeze despre Rusia și dialogului tradițional cu aceasta”, a spus diplomatul. „Ei știu mai bine decât oricine de partea noastră ce este necesar pentru a te simți în siguranță într-o astfel de situație.” Un al doilea diplomat al UE a remarcat că Stubb a fost „singura persoană care s-a prezentat până acum” pentru a demonstra o conducere politică la nivel înalt și ar putea servi ca trimis european la un viitor summit de pace. Stubb s-a aflat marți în Norvegia împreună cu Zelenski și Witkoff pentru negocieri premergătoare vizitei trimisului SUA în Rusia pentru a se întâlni cu Putin. La reuniunea de la Oslo a participat și cel mai important consilier al lui von der Leyen, Bjoern Seibert, care a participat la întâlnirile consilierilor pe probleme de securitate națională în cadrul Coaliției celor dispuși să sprijine Ucraina.
Un al treilea diplomat european a declarat că este vital ca UE însăși să fie reprezentată în discuții, în loc de un grup restrâns de țări puternice precum Germania, Franța și Regatul Unit. Asta înseamnă că atât Seibert, cât și Pedro Lourtie, principalul consilier al lui Costa, trebuie să aibă locuri la masa discuțiilor pregătitoare, a spus diplomatul, și că țările membre ale UE trebuie să fie informate în mod corespunzător cu privire la progrese.
Apelând Costa
Potrivit unui al patrulea diplomat al UE, liderii europeni l-au întrebat pe Costa, la summitul de săptămâna trecută de la Bruxelles, dacă ar fi momentul potrivit pentru acesta să discute cu Putin. „Costa a spus că nu, nu va vorbi cu Putin acum”, au spus ei. „Dar Costa ar trebui să înceapă să discute cu Putin dacă vrem să jucăm un rol în negocieri. Prin faptul că nu vorbim, le facem jocul adversarilor noștri.”
Al patrulea diplomat a spus că Costa ar fi o alegere mai bună decât von der Leyen sau Kallas, ambele fiind considerate prea implicate în partea ucraineană pentru a reprezenta eficient UE la nivel de lider. Kallas, în special, a fost deschisă în criticile sale la adresa lui Trump. „Costa pare mai degrabă un mediator onest”, au rezumat ei.
Comisia Europeană insistă că UE este deja prezentă la discuțiile de pace, subliniind prezența lui Seibert la Oslo, marți. „Principalul scop [la Oslo] a fost de a explora dacă există parametrii pentru o posibilă trecere la discuții trilaterale sau chiar multilaterale cu Ucraina și Rusia prezente la aceeași masă”, a declarat miercuri reporterilor purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene, Paula Pinho.
Ea a spus că discuțiile s-au concentrat pe teritoriu, securitate și prosperitate postbelică a Ucrainei; Witkoff urmează să-i informeze pe Ucraine și pe europeni după vizita sa de întâlnire cu Putin. „Ceea ce este foarte important este că stăm la masă, că putem să ne prezentăm poziția și că ne putem angaja în ceea ce este un obiectiv comun de a pune capăt acestui război oribil”, a adăugat ea.
Gerardo Fortuna și Paul Ronzheimer au contribuit la acest raport
