Nu surâd la comandă. Nu aplaud la ordin. Nu mă prosternez. Când mă întâlnesc cu neghiobia, râd cu hohote. Îmi amintesc cuvintele Marinei Tsvetaeva: “Prea mult mi-a plăcut pe-asta lume, să râd când e râsul oprit.” Când văd valoarea, o recunosc și o cultiv, nu o torpilez.
Nu-mi plac câtuși de puțin cei pe care îi numesc scaieții internetului. Sunt malițioși, clevetitori și mai ales obositori. Când constat că am greșit, fac două lucruri. Recunosc acest lucru și mă străduiesc să-l repar. Detest intriganții, impostorii și escrocii. Îmi repugnă falșii umili care te așteaptă la cotitură să-ți înfigă stiletul pe la spate.
Nu cred în atașamente oarbe. Cred în prietenii statornice luminate de valori comune. Legături indestructibile. Zilele trecute, un student mi-a spus că a citit romanul lui Malraux „Man’s Hope”. (L’espoir). Că a înțeles ce înseamnă eroism, Aflase numele romancierului francez în seminarul meu despre radicalismele politice ale secolului XX. Alt student citește cartea lui Francois Furet despre extincția Iluziei Comuniste. „The Passing of an Illusion.” Aici văd rolul meu ca intelectual. Îmi place să deschid, nu să închid drumuri. Patria mea spirituală este umanismul european.
