Cîți prunci erau în Betleem? 14.000 sau vreo 6-7? Biblia nu menționează numărul lor.
Calendarul ortodox. Pe 29 Decembrie, calendarul ortodox ridică ștacheta dramaticului la „Sfinții 14.000 de prunci uciși de Irod”. O cifră atît de generoasă încît Betleemul pare promovat retroactiv de la un sat la un adevărat megapolis.
În realitate, vorbim despre o așezare cu doar cîteva sute de locuitori, unde existența a 14.000 de copii ar fi însemnat nu doar o tragedie, ci și o imposibilitate aritmetică evidentă.
Calendarul catolic. În Biserica Catolică sărbătoarea există, dar diferă:
se numește „Sfinții Prunci Nevinovați” (Holy Innocents) iar pentru data de 28 Decembrie nu este stabilit oficial nici un număr de copii și nu este folosit numărul de 14.000 în mod normativ. Data este diferită și nu s-au mai obosit să-i numere.
Pentru ei, „cuvîntul Domnului” sună altfel.
Estimările istorice și arheologice (vezi mai jos) indică o populație a Betleemului de aproximativ 300–1.000 de locuitori, ceea ce ar însemna existența a circa 10–30 copii cu vîrsta sub un an. Dar tradiția nu se împiedică de detalii plictisitoare precum demografia. Între „puțini” și „14.000”, alegerea pare evidentă: mai mult înseamnă mai impresionant, iar impresionantul învinge plauzibilul fără drept de apel.
Notă. Estimările istorice și arheologice indică faptul că populația Betleemului în jurul anului 1 e.n. era foarte redusă, fiind cuprinsă între aproximativ 300 și cel mult 1.000 de locuitori. În realitate, localitatea era un mic sat agricol din Iudeea.
Principalele estimări istorice și arheologice: William F. Albright (pionier al arheologiei biblice) estimează o populație de aproximativ 300 de locuitori în perioada nașterii lui Iisus. O asemenea populație ar fi însemnat existența a doar 6–7 copii cu vîrsta sub un an în întreaga așezare.
Consensul istoric modern. Specialiști precum R. T. France plasează limita superioară a populației sub 1.000 de persoane. O cifră mai mare este considerată improbabilă din punct de vedere istoric și arheologic.
Argumente arheologice. Dimensiunea sitului: săpăturile arheologice din zona Bisericii Nașterii Domnului arată că vatra satului din secolul I e.n. ocupa o suprafață foarte restrînsă pe creasta dealului.
Densitatea locuirii: vestigiile din perioada romană timpurie constau în case simple din piatră și peșteri folosite ca dependințe gospodărești sau adăposturi pentru animale, caracteristice unei comunități rurale de mici dimensiuni.
Izvoarele biblice în acord cu contextul istoric: în Miheia (sau Mica) 5:2 este menționat explicit că Betleemul este „mic între cetățile lui Iuda”, ceea ce corespunde imaginii unui sat modest din punct de vedere demografic.
Autor: Codex Atheisticus
