Două poezii superbe ale lui Mihai Codreanu

Mihai Codreanu, n. 25 Iulie 1876 la Iași, d. 23 Octombrie 1957, Iași, a fost  poet, dramaturg, avocat și traducător român, membru corespondent al Academiei Române. A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

Nervi în noapte

E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.

Deschid albumul cu fotografii:

Cei vii sunt morţi, pe cînd cei morţi sunt vii, –

Şi toţi îmi dau o criză de fobie.

Îi văd trecînd prin viaţa mea pustie

Cu relativul vieţii lor pustii…

Şi-n pragul absolutei veşnicii,

Aştept să-mi sune ceasul lor şi mie.

Mereu ciocanul vremii cade greu

Şi-mi bate cuie la sicriu mereu,

Cu iscusinţa lui stăruitoare…

Şi-mi fură somnul spaima de pămînt…

Şi mor mereu cu clipa care moare…

Şi-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vînt…

Lui Eminescu

Te-ai înălțat vertiginos, zburînd,

Acolo unde pe-nălțimi supreme,

Să te urmeze-avîntul meu se teme

De suferința marelui tău gînd.

Cu tine nici destinul n-a fost blînd,

Nici oamenii nu te-au cruțat… și geme

În plînsul tău blazonul unei steme

Ce-ți arse sufletul, iluminînd.

Acum, tîrziu, cînd Țara te salută,

Suspin cu teiul de pe groapa-ți mută

Mustrări amare pentru neamul tău

Și-i spun, îndoliindu-mi azi sonetul,

Că-i greu să ierți cît a greșit de rău

Că și-a înmormîntat de viu poetul.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top