Pentru că asta vrea religia creștină să simți.Vina și rușinea sunt emoții puternice. Prin faptul că îi face pe oameni să se simtă nedemni, că nimic din ceea ce pot face omenește nu le poate cîștiga favoarea lui Dumnezeu, astfel îi forțează pe oameni într-o poziție de dependență față de religie.Asigură locuri confortabile și îi face pe oameni să revină.
Și cînd merg la biserică Duminica, aud predici despre grozăviile păcatului, repetă liturghii despre penitență și despre căutarea curățirii de păcat, iar acest lucru se infiltrează în conștiința lor. Li se spune despre un Dumnezeu care cere sfințenie și care îi veghează încontinuu și dezaprobă atunci cînd cedează ispitei și cad în păcat.
Apoi, întregul ciclu al vinovăției, rușinii, mărturisirii și cererii de iertare începe din nou. Nu e de mirare că „păcatul” este unul dintre subiectele despre care vorbesc la nesfîrșit religioșii. Au o reputație pentru asta.
Problema este că toate aceste discuții despre păcat, despre meritarea pedepsei veșnice și despre sentimentul de nevrednicie înaintea unui Dumnezeu drept, dăunează stimei de sine și nu sunt bune pentru sănătatea psihologică.
Nu e timpul să ne maturizăm și să renunțăm la toate superstițiile astea despre „păcat”, magia sîngelui și „tății cerești” care trebuie „ispășiți”?
Mihai Ursu
