Alegerile de Duminică din Estul Germaniei nu-i oferă cancelarului Friedrich Merz, nici un rezultat favorabil, ci doar diferite grade de umilinţă politică, scrie POLITICO.
Se preconizează că Alternativa pentru Germania (AfD) va cîştiga în mod decisiv în landul Saxonia-Anhalt, terminînd cu mult înaintea conservatorilor lui Merz, conform sondajelor preelectorale. Acest rezultat ar arăta, în termeni cît se poate de clari, măsura în care extrema dreaptă s-a consolidat şi a depăşit partidele mainstream în zone întinse ale ţării.
Această umilinţă ar fi şi mai gravă pentru Merz dacă AfD ar obţine suficiente voturi pentru a-şi asigura o majoritate parlamentară absolută şi pentru a guverna singur landul. Cel puţin din perspectiva partidelor tradiţionale din Germania, acest lucru i-ar asigura un loc ruşinos în istoria postbelică a ţării, ca lider naţional care a prezidat prima ascensiune a extremei drepte la puterea reală de guvernare de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Însă nici celelalte scenarii probabile nu îi oferă prea multă uşurare lui Merz. Dacă AfD nu reuşeşte să obţină o majoritate de guvernare în land – un scenariu care pare din ce în ce mai probabil, pe baza ultimelor sondaje -, Uniunea Creştin-Democrată a lui Merz, clasată pe locul al doilea, se va confrunta cu o serie de opţiuni insuportabile în încercarea de a forma o coaliţie cu partidele de stînga. Orice astfel de alianţă ar fi probabil sortită eşecului încă de la început, rămînînd în acelaşi timp dependentă de sprijinul extremei stîngi sau al extremei drepte pentru a adopta legi.
De asemenea, cresc îngrijorările că AfD s-ar putea pregăti pentru acest scenariu contestînd rezultatul alegerilor de Duminică. Partidul a emis deja comunicate de presă în care pune la îndoială voturile prin corespondenţă, în timp ce candidatul său principal, Ulrich Siegmund, şi-a exprimat îngrijorări similare pe reţelele de socializare.
Indiferent de rezultatul de Duminică, alegerile ar putea declanşa o serie de evenimente pentru Merz – un lider deja slab din punct de vedere istoric – care ar putea duce, în cele din urmă, la căderea sa, şi nu este clar dacă cancelarul are o strategie coerentă pentru a face faţă consecinţelor.
În perioada premergătoare votului, Merz părea aproape să se afle într-o stare de negare. „Nu speculez astăzi cu privire la ce se va întîmpla a doua zi după alegeri”, a declarat Merz, într-un interviu televizat Duminica trecută. „Vom evalua situaţia în lumina rezultatelor alegerilor şi vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a împiedica Saxonia-Anhalt să cadă în mîinile radicalilor”, a promis el.
Însă cancelarul se prezintă la alegerile din Saxonia-Anhalt – şi la încă două alegeri pe 20 Septembrie – într-o poziţie precară. Fiind deja cel mai nepopular cancelar din istorie după 16 luni de mandat, colegii conservatori ai lui Merz au dezbătut în tăcere ceea ce ar fi un scenariu remarcabil după standardele germane: înlocuirea cancelarului – un aşa-numit „Kanzlertausch”, adică schimb de cancelari.
„Avînd în vedere nemulţumirea, rezultatele sondajelor şi faptul că anul viitor vor avea loc alegeri suplimentare, presiunea pentru o schimbare fundamentală va creşte în mod natural”, a declarat Julian Schache, un politician al CDU din Magdeburg, capitala Saxoniei-Anhalt. „Mi-aş putea imagina cu siguranţă că unii vor insista ca Friedrich Merz să demisioneze. Dar rămîne de văzut dacă aceasta este soluţia.
Deja politicienii conservatori din Estul Germaniei nu-l doresc pe Merz în campania electorală. În rarele apariţii pe care le-a avut anterior în regiune, a fost huiduit. Alegătorii furioşi au strigat „Pinocchio” şi „instigator la război” în timpul unei vizite din această săptămînă, după care o declaraţie de presă planificată a fost anulată.
Scenariul 1 – AfD ajunge la putere
Dacă AfD va reuşi să obţină suficiente voturi pentru a guverna singură în Saxonia-Anhalt, ar fi, în anumite privinţe, un rezultat mai simplu şi mai uşor pentru conservatorii lui Merz. Unii politicieni ai CDU din acest land văd avantaje notabile care le-ar oferi conservatorilor beneficiul de care AfD s-a bucurat de mult timp – capacitatea de a ataca Guvernul din confortul băncii opoziţiei. Conservatorii consideră că o perioadă de guvernare a AfD s-ar putea transforma cu uşurinţă într-un dezastru care ar demistifica extrema dreaptă, permiţînd o renaştere ulterioară a CDU.
„În ziua în care Siegmund va deveni premier, va fi terminat”, a declarat Alexander Räuscher, un deputat CDU din Saxonia-Anhalt, referindu-se la candidatul principal al AfD în cursa electorală. „Aceasta este speculaţia mea. Va eşua în calitate de premier al landului. Nu va putea să-şi îndeplinească toate promisiunile pe care le-a făcut”, crede Räuscher.
Însă acest rezultat este încă plin de riscuri majore care ar putea accelera căderea lui Merz, deoarece presiunea politică asupra lui Merz şi a conservatorilor săi va creşte probabil şi mai mult după alegerile din Saxonia-Anhalt. Se preconizează că AfD va cîştiga alegerile regionale din Mecklenburg-Pomerania de Vest şi înregistrează chiar rezultate bune în sondaje în bastionul de stînga al Berlinului, înaintea voturilor de la sfîrşitul acestei luni. Iar alte patru alegeri regionale sunt programate pentru anul viitor.
Deputaţii CDU se tem că o înfrîngere majoră în Saxonia-Anhalt ar putea declanşa un efect de bulgăre de zăpadă, ducînd la alte înfrîngeri importante. Aceasta ar putea duce, de asemenea, la un conflict deschis în cadrul partidului cu privire la menţinerea „zidului de protecţie” al lui Merz împotriva AfD – promisiunea de a nu forma un Guvern împreună cu extrema dreaptă – despre care unii conservatori consideră că nu a făcut decît să întărească AfD, forţîndu-i să guverneze alături de partidele de stînga.
Există deja unele semne de dezacord deschis faţă de angajamentul lui Merz de a nu coopera oficial cu extrema dreaptă, în special în Est. „Oricine mai vorbeşte despre «firewall-uri» nu a recunoscut semnele vremurilor”, a declarat în Iulie Michael Kretschmer, premierul CDU al landului estic Saxonia.
Scenariul 2 – conservatorii, obligaţi să formeze un Guvern minoritar susţinut de extrema stîngă
Dacă AfD nu reuşeşte să obţină majoritatea absolută, aceasta va obliga CDU să încerce să guverneze într-o anumită formă împreună cu celelalte partide, probabil toate de stînga, inclusiv partidul de extremă stîngă Die Linke, sau Partidul Stîngii.
Însă CDU-ul lui Merz a exclus orice cooperare formală nu numai cu AfD, ci şi cu Die Linke care, potrivit sondajelor, urmează să ocupe locul al treilea. În consecinţă, CDU ar forma probabil un Guvern minoritar împreună cu Partidul Social-Democrat de centru-stînga, care urmează să ocupe locul al patrulea, şi, potenţial, cu Verzii.
Însă, avînd în vedere calculele electorale, nu va exista o cale clară de a evita colaborarea cu „Die Linke” într-o anumită formă, cel puţin atît timp cît se exclude cooperarea cu AfD. Acest lucru ar face ca CDU să depindă de sprijinul „Die Linke” pentru a-şi alege premierul şi a adopta legi. Există un precedent pentru acest aranjament. În landurile estice Turingia şi Saxonia, CDU conduce Guverne minoritare cu sprijinul oficial al „Die Linke”. Partidul de extremă stînga a declarat că va susţine o înţelegere similară în Saxonia-Anhalt, dar că va cere ceva în schimb.
Însă rezistenţa internă din cadrul CDU faţă de o astfel de configuraţie este în creştere. O grupare locală a CDU a respins deja orice coaliţie de guvernare care ar putea supravieţui doar cu „bunăvoinţa, toleranţa sau consimţămîntul explicit” al partidului Die Linke. „Un model care conferă Stîngii un drept de veto de facto asupra întregii activităţi a unui Guvern de centru-dreapta este inacceptabil”, se arată într-un document.
În cele din urmă, aceşti politicieni susţin că guvernarea alături de partidele de stînga întăreşte în mod activ partidul AfD, oferindu-i acestuia muniţie pentru a-i prezenta pe conservatori drept stîngişti deghizaţi. Un astfel de scenariu ar putea determina CDU să se lupte, din nou, cu privire la înţelepciunea tactică a „zidului de protecţie” şi ar slăbi şi mai mult partidul din punct de vedere politic. Ar face ca Saxonia-Anhalt să devină practic de neguvernat. Şi, mai important pentru politica naţională, ar putea alimenta genul de frustrare în cadrul CDU care, în cele din urmă, va duce la căderea lui Merz.
