Din Evangheliile creştine aflăm că Ioan Botezătorul a fost decapitat. Fiica Irodiadei a pus capul acestuia pe o tipsie şi l-a dus mamei sale. Mai apoi capul a fost îngropat în Iordania, „la un loc ascuns”. Minune! Peste timp, capul sfîntului a fost descoperit, şi nu o dată, ci de trei ori! Astfel sfînta relicvă şi-a început periplul prin lume…
Astăzi credincioşii pot să admire chiar mai multe capete întregi ale sfîntului, cîte unul la Damasc, la Amiens în Franţa, la Roma, la München, la Sozopol în Bulgaria şi un altul la Wadi el Natrun în Egipt. La Wadi el Natrun se găseşte şi un al doilea sau al treilea adevărat mormînt. Oraşul englez Halifax pretinde şi el că se află în posesia sfintei relicve, dar pare că deţine numai faţa lui Ioan Botezătorul.
Pe lîngă aceste capete întregi, mai există şi fragmente din craniul sfîntului, ceva din oasele craniene se păstrează în Palatul Topkapi din Istanbul şi, normal, la schitul românesc Prodromos
Capul lui Ioan Botezătorul de la Amiens
Dacă un om a putut avea cel puţin şapte capete, de ce Balaurul cu şapte capete nu ar fi putut exista?! Sau invers. Mai multe biserici din lume păstrează cu sfinţenie, întregi sau fragmentar, şi mîini drepte ale sfîntului. Pare corect, căci dacă de la sfînt ne-au rămas atîtea capete, de ce acesta nu ar fi avut şi mai multe mîini? O mînă dreaptă este găzduită de mănăstirea din Cetenje (Muntenegru), iar antebraţul la mănăstirea Dionisiu de pe Athos. Altă mînă dreaptă se găseşte la Topkapi, una la Scetes, în Egipt, şi mai găsim una la mănăstirea Gandzahar din Nagorno Karabah. În acest timp, un deget al sfîntului a ajuns tocmai în Kansas City, Missouri.
Sfînta mînă de la Topkapi
În 1204, după ce Constantinopolul a fost jefuit de către cruciați, împăratul franc Balduin a dat un os de la încheietura mîinii sfîntului Ioan Botezătorul, lui Ottonus de Cichon, care, la rîndul său, l-a dat unei abații cisterciane din Franța.
Cum exista deja o inflaţie de drepte, a fost descoperită şi o mînă stîngă. Ea este acum găzduită în India, la mănăstirea armeană din Chinsurah, lîngă Calcuta.
Şi asta nu este totul. În anul 1098, adevăratele moaşte ale Sf. Ioan Botezatorul au fost aduse din Mira la Genova, de către Gugliemo Embriaco şi, în scopul adăpostirii lor, a fost construită o capelă în interiorul catedralei din centrul oraşului, ridicată anterior, în secolul al IX-lea. Pentru ca tacîmul să fie complet, tot aici a apărut şi „Tipsia pe care a fost pus capul Sf. Ioan Botezatorul”. Este un platou de calcedonie (o varietate de cuarţ), despre care se afirmă, fără vreun temei, că ar data din epoca împăraţilor Augustus sau Tiberiu (27 î.e.n. – 37 e.n.). „Această piesă destul de rară este de un mare rafinament, ceea ce justifică prezenţa sa pe masa unui rege”… (De fapt acesta este argumentul suprem care garantează autenticitatea tipsiei).
Totuşi, cadrul de aur şi capul central din email este cert că au fost realizate la începutul secolului al XV-lea, într-un atelier din Franţa, dar platoul este chiar cel care a găzduit capul sfîntului…
În Domul din Aachen (Germania) este conservată pînza pe care s-ar fi aflat capul lui Ioan Botezatorul după decapitare, petrecută în cetatea Machaerus (Iordania).
După lectură ,ce părere aveți despre biserica creștină? Știu creștinii aceste amănunte?
Mihai Ursu
