În Țara Galilor, bărcile par să plutească prin aer la aproape 40 de metri deasupra unei văi. Apeductul Pontcysyllte poartă apele Canalului Llangollen peste rîul Dee, într-un jgheab îngust din fontă, susținut de piloni uriași. De la distanță, ambarcațiunile par suspendate între dealuri, iar oamenii aflați la bord pot privi valea de la o înălțime comparabilă cu cea a unei clădiri de aproximativ 12 etaje.
Apeductul are o lungime de aproximativ 307 metri și se ridică la 38,4 metri deasupra rîului. Structura este formată din 19 deschideri din fontă, sprijinite pe 18 piloni înalți din piatră, construiți astfel încît să devină treptat mai înguști spre partea superioară. Pentru a le reduce greutatea fără a le diminua rezistența, constructorii au realizat în interior porțiuni goale ale acestor coloane masive, o soluție îndrăzneață pentru începutul secolului al XIX-lea.
Construcția a început în anul 1795, iar apeductul a fost deschis oficial navigației în 1805, după aproximativ zece ani de muncă. Proiectul este asociat cu inginerii Thomas Telford și William Jessop, două nume importante ale ingineriei britanice. În loc să coboare canalul pînă în vale printr-o succesiune complicată de ecluze și apoi să-l ridice pe versantul opus, ei au ales să poarte apa direct peste gol, economisind timp și păstrînd navigația continuă.
Cea mai inovatoare parte a construcției este jgheabul în care se află apa canalului. Acesta a fost realizat din plăci de fontă prinse între ele și etanșate, formînd un bazin lung, îngust și rezistent. Arcele metalice de dedesubt transferă greutatea apei și a ambarcațiunilor către pilonii de piatră. Într-o perioadă în care majoritatea apeductelor erau construite aproape integral din zidărie masivă, utilizarea fontei a permis obținerea unei structuri mai ușoare și mai elegante.
Traversarea oferă o senzație neobișnuită, mai ales celor aflați într-o barcă îngustă. Pe partea căii pietonale există o balustradă, însă pe latura opusă jgheabul nu are un parapet înalt. Marginea metalică se ridică foarte puțin deasupra apei, astfel încît persoana care conduce ambarcațiunea poate avea impresia că plutește chiar pe marginea văii. Deși bărcile sunt susținute în siguranță de jgheabul din fontă, perspectiva rămîne una dintre cele mai neobișnuite experiențe oferite de un canal navigabil.
Apeductul a fost construit pentru transport, nu doar pentru a impresiona. La începutul dezvoltării canalelor britanice, asemenea căi navigabile permiteau deplasarea materiilor prime și a mărfurilor între regiuni, înainte ca rețeaua feroviară să devină dominantă. Pontcysyllte a făcut posibilă traversarea rapidă a văii Dee fără întreruperea canalului. Mai mult de două secole mai tîrziu, construcția este încă funcțională, iar bărcile turistice, ambarcațiunile private și pietonii continuă să o traverseze.
În anul 2009, apeductul și sectorul de canal din jurul său au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca recunoaștere a valorii lor inginerești și istorice. Pontcysyllte nu este doar un pod și nici doar un canal, ci o adevărată albie de rîu construită de oameni și ridicată deasupra unei văi. Apa, bărcile și pasagerii trec în continuare prin același jgheab din fontă inaugurat în 1805, demonstrînd rezistența unei idei care părea extrem de îndrăzneață în urmă cu peste două secole.
