Opinii necenzurate și necesare. Umberto Eco despre preoți în cartea sa ”Cimitirul din Praga”

Preoţii… Cum anume i-am cunoscut? Acasă la bunicul, cred, am amintirea obscură a unor priviri furişate, danturi stricate, respiraţii greţoase, mîinile asudate care încercau să mă mîngîie pe creştet. Ce scîrbos. Trîndavi, aparţin claselor periculoase, precum hoţii şi vagabonzii. Cineva se face preot sau călugăr numai ca să trăiască în trîndăvie, iar trîndăvia e garantată de numărul lor. Dacă preoții ar fi, să zicem, unul la o mie de suflete, ar avea atîtea de făcut că n-ar putea sta cu burta la soare mîncînd claponi. Iar dintre preoții cei mai netrebnici guvernați îi alege pe cei mai stupizi și-i numește episcopi.

Începi să-i ai prin preajmă abia născut, cînd te botează, îi regăsești la școală, dacă părinții tăi au fost atît de bigoți. te-au încredințat lor, apoi vine prima împărtășanie, și catehismul, și taina miruirii; preotul e cel care-n ziua căsătorie tale îți spune ce trebuie să faci în odaia de culcare, iar în ziua următoare la spovedanie te întreabă de cîte ori ai făcut-o ca să se poată excita dincolo de zăbrea.

Îți vorbesc cu oroare despre sex, dar în toate zilele îi vezi ieșind dintr-un pat incestuos fără ca măcar să se fi spălat pe mîini și să se ducă să-l mănînce și să-l bea pe domnul lor, pentru ca apoi să-l cace și să-l pișe. Repetă că împărăția lor nu e din lumea aceasta și pun mîna pe tot ce pot acapara. Civilizaţia nu va atinge perfecţiunea atît timp cît ultima piatră a ultimei biserici nu va fi căzut peste ultimul preot, iar pămîntul o să fie liber de tagma asta.

Comuniştii au răspîndit ideea că religia este opiul popoarelor. E adevărat, pentru că servește la a ține-n frîu ispitele supuşilor, dacă n-ar fi religia, ar fi de două ori mai multă lume pe baricade, pe cînd în zilele Comunei nu erau destui şi i-au putut doborî fără să aştepte prea mult. Însă, după ce l-am auzit pe medicul ăla austriac vorbind despre avantajele drogului columbian, aș spune că religia este și cocaina popoarelor, pentru că religia a împins și împinge la războaie, la masacrarea necredincioşilor, iar asta-i valabil pentru creştini, musulmani şi alţi idolatri. Dacă negrii din Africa se mărgineau să se masacreze între ei, misionarii i-au convertit și i-au făcut să devină trupă colonială, foarte potrivită să moară în prima linie și să batjocorească femeile albe atunci cînd intra într-un oraș. Oamenii nu fac niciodată rău atît de complet și cu atîta entuziasm ca atunci cînd îl fac din convingere

Mai răi decît toți sunt, cu siguranță, iezuiții. Parcă am senzația că le-am jucat niște feste, sau poate că ei sunt cei ce mi-au făcut rău, încă nu-mi amintesc bine. Sau poate că erau fraţii lor trupeşti, masonii. Sunt ca și iezuiții, poate puțin mai haotici. Aceia cel puțin au o teologie a lor și știu cum s-o manevreze, ăștia au prea multe și-și pierd capul din cauza lor. Despre masoni îmi vorbea bunicul. Împreună cu evreii i-au tăiat capul regelui. Și au dat naştere carbonarilor, masoni ceva mai stupizi, deoarece se lăsau împuşcaţi, odinioară, iar după aceea au făcut să li se taie capul pentru că au greşit la fabricarea. unei bombe, ori au devenit socialişti, comunişti şi comunarzi. Cu toţii la zid. Bine lucrat, Thiers. Masoni şi iezuiţi. Iezuiţii sunt masoni îmbrăcaţi în haine femeieşti

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top