Numele exercițiului este Yi Zhi Chan, cunoscut și ca „One Finger Chan”, o practică asociată tradiției Shaolin.Dar în spatele imaginii spectaculoase nu este magie. Sunt ani de antrenament, control corporal și adaptare progresivă. Practicanții își dezvoltă treptat degetele, încheieturile, brațele, umerii și musculatura trunchiului. Corpul trebuie să lucreze ca un singur sistem, pentru că o asemenea poziție pune o solicitare enormă pe structurile care susțin greutatea.
Partea psihologică este poate și mai interesantă. Când repeți aceeași mișcare timp de ani, creierul și corpul învață să coordoneze efortul cu o precizie tot mai mare. Nu este doar forță. Este răbdare, disciplină, concentrare și control. Hai Deng a devenit cunoscut pentru demonstrațiile sale, iar imaginile cu el la vârste înaintate au făcut ca această tehnică să pară aproape neverosimilă.
Totuși, astfel de exerciții nu sunt ceva ce trebuie încercat fără pregătire. Adaptarea tendoanelor, articulațiilor și musculaturii se construiește în timp, iar progresul trebuie făcut gradual. Poate că aceasta este adevărata lecție a imaginii, nu cât de mult poate face omul într-o singură zi, ci cât de mult poate construi atunci când repetă ceva cu răbdare, ani la rând. Corpul urmează disciplina pe care mintea o acceptă, iar, uneori, ceea ce pare imposibil la 77 de ani este rezultatul lucrurilor mici făcute consecvent timp de zeci de ani.
