În primăvara anului 1857, Bucureștiul scria o pagină de aur în istoria universală a tehnologiei și urbanismului. La data de 30 aprilie, Capitala Principatului Valahiei devenea oficial primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant (gaz lampant), devansând mari metropole europene precum Viena și Berlin.
Totul a început cu vizionarismul fraților Teodor și Anton Mehedințeanu. Aceștia au intuit potențialul uriaș al „aurului negru” și au construit la Ploiești prima rafinărie industrială din lume, dotată cu echipamente moderne comandate din Germania. Produsul obținut acolo era de o calitate excepțională: incolor, fără miros neplăcut în timpul arderii și capabil să ofere o lumină intensă și constantă, fără să lase funingine.
Până la acea dată, marile orașe ale lumii foloseau pentru iluminat uleiul de rapiță, lumânările de seu sau gazul de cărbune, metode scumpe și mult mai puțin eficiente. Contractul semnat de Teodor Mehedințeanu cu autoritățile bucureștene a permis instalarea a 1.000 de felinare pe ulițele principale ale orașului.
Introducerea acestui sistem a schimbat radical viața nocturnă a Capitalei. Bucureștenii au ieșit în stradă uimiți de intensitatea noii lumini, iar orașul a căpătat un aer occidental. Această realizare de pionierat a demonstrat capacitatea de inovare a ingineriei românești și a rămas un simbol al modernizării rapide a țării în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
