Interesul genetic de grup stă și la originea poliandriei din zonele muntoase din Himalaya, unde populațiile de șerpași trăiesc într-un mediu ecologic auster și cu multe constrângeri ale reliefului. Fiindcă tinerilor le este foarte dificil să creeze noi spații de trai, resursele sunt limitate, iar competiția pentru femei e înaltă, se întâmplă ca frații să ia împreună de soție aceeași femeie, altfel fratele mai mic poate rămâne celibatar și fără nicio șansă reproductivă. Poliandria constituie la șerpași o formă de compromis în interes genetic comun, care sporește succesul reproductiv al bărbaților strâns înrudiți. Pe de altă parte, atunci când se ivește posibilitatea plecării fratelui mai mic în alte zone de trai, el profită de acest prilej pentru a crea în afară o familie nucleară tipică [Haddix, 2001].
La cele câteva popoare din China care practică poliandria, pot fi întâlnite trei tipuri de conviețuire: poliandria frățească (cea mai răspândită), când frații au o soție comună; poliandria când tatăl și fiul sau fiii au aceeași soție; poliandria când prietenii sau verii au aceeași soție. Alteori, așa cum se întâmplă în unele sate tibetane din India, unui burlac i se permite să facă sex și să locuiască cu soția fratelui său căsătorit, însă, ca plată pentru acest privilegiu, burlacul va ceda partea sa de pământ copiilor care se vor naște în acea familie a fratelui căsătorit [Yueming, Zhaone, 2021, p. 127]. Potrivit unor ipoteze, poliandria avusese, totodată, un rol adaptiv în reglarea demografică: fiindcă viața dură în Tibet oferă puține resurse pentru o populație largă, numărul copiilor trebuia optimizat, iar poliandria asigură un număr mai mic de copii într-o populație decât dacă fiecare bărbat ar fi trăit cu o soție numai a sa [ibid., p. 143].
În toate aceste cazuri de poliandrie trebuie luată în considerare și strategia de evitare a stării numite „inbreeding depression” (sau criza consangvinizării): e foarte probabil că populațiile muntene mici sunt nevoite să-și diversifice bagajul genetic familial, pentru a evita consangvinizarea strânsă, care poate produce mutații nocive, iar poliandria din acele comunități reprezintă o formă de adaptare împotriva incestului și împotriva degenerării populației.
Un studiu etologic asupra balenelor din specia beluga (Delphinapterus leucas) a demonstrat că anume un asemenea raționament evolutiv stă la originea poliandriei practicate de acele mamifere marine: trăind în populații formate din câteva sute până la două mii de indivizi numai, balenele beluga au adoptat o formă complexă de comportament reproductiv – poliginoandria –, când femela poate avea pui de la diferiți masculi, iar masculii se pot împerechea cu mai multe femele. Această schemă reproductivă conduce la apariția unor pui de o mai mare diversitate genetică, ceea ce reduce riscul împerecherilor incestuale dintre pui (or, puii nu sunt frați deplini unii față de alții) și, în același timp, reduce riscul apariției de mutații nocive în ansamblul populației. Masculii, deși nu au certitudinea paternității de la o asemenea strategie reproductivă, au de câștigat, totuși, pe termen lung, de vreme ce se împerechează cu mai multe femele, iar numărul urmașilor viabili și fertili sporește de-a lungul anilor (beluga fiind o specie foarte longevivă) [O’Corry-Crowe et al., 2026].
Să ne amintim aici și de istoriile etnologice despre inuiți (numiți și eschimoși), ale căror obiceiuri conjugale i-au consternat pe coloniștii europeni: bărbații inuiți practicau schimbul de soții pentru câteva zile. Obiceiul e vechi și a contribuit la diversificarea genomului (pentru evitarea mutațiilor nocive) și la menținerea fertilității și a natalității la acele populații arctice, izolate de restul lumii și aflate mai mereu în prag de dispariție din cauza condițiilor de viață extrem de aspre. Suplimentar, schimbul de soții contribuia în mod decisiv la înrudirea grupurilor învecinate. Acest exemplu reprezintă o fațetă a acelor tradiții tribale prin care se urmărea succesul reproductiv al întregului grup, în pofida unor sacrificii sau dezavantaje personale la care erau supuși indivizii de ambele sexe.
În România, cartea o găsiți aici:
În Republica Moldova, aici:
