Narațiunile istorice și chiar narațiunile non-istorice tind să persiste chiar și atunci cînd sunt contrazise de dovezi. De ce? Deoarece există o puternică tendință umană de a „rămîne fidelă adevărului” chiar și atunci cînd „adevărul” a fost demascat ca fiind neadevărat.
Robert Frost a scris o poezie populară, „Repararea zidului”, despre un vecin care „nu putea trece peste spusele tatălui său” și i-a părut lui Frost un „sălbatic înarmat cu piatră” pentru că voia să repare un zid care nu mai servea niciunui scop.
Mă gîndesc și la strigătele de „Tradiție!” din Violarul de pe acoperiș.
Exemple de astfel de „adevăruri” neadevărate includ:
Mulți oameni continuă să creadă că Pămîntul este plat, cînd evident este un glob.
Mulți oameni continuă să creadă într-o Grădină a Edenului perfectă, unde Adam și Eva au mîngîiat T-Rex-uri prietenoși, vegetarieni și alți dinozauri prietenoși.
Mulți oameni continuă să creadă în Marele Potop și în Arca lui Noe din Biblie, în ciuda faptului că există nenumărate dovezi că un astfel de potop nu numai că este imposibil, dar ar fi șters toate formele de viață mai mari, inclusiv peștii, care nu ar fi putut supraviețui fluctuațiilor mari ale salinității.
Mulți oameni continuă să creadă că vaccinurile sunt mai periculoase decît bolile împotriva cărora se protejează.
Aceste neadevăruri rămîn adevăruri pentru milioane sau miliarde de ființe umane care sunt suspicioase față de știință, dar își pun încrederea în șarlatanii religiei și în escrocii precum Trump.
Acum știm de ce vînzătorii de ulei de șarpe au avut atît de succes de-a lungul istoriei omenirii
De ce persistă unele narațiuni istorice chiar și atunci cînd sunt contrazise de dovezi?
Autor: Mihai Ursu, Explicații Biblice/Stiinta/Curiozitati
