Unul dintre cele mai faimoase săruturi din istorie a fost cel dintre liderul comunist Erich Honecker şi sovieticul Leonid Brejnev. Evenimentul care a făcut înconjurul lumii a avut loc în timpul cele de-a 30-a aniversări a Republicii Democrate Germane, din 1979.
Liderii care decideau soarta a jumătate de Europă s-au întîlnit simbolic în faţa Zidului Berlinului. Leonid Brejnev fusese invitat de către reprezentantul puterii comuniste din fosta RDG, Eric Honecker, pentru a celebra 30 de ani de la naşterea jumătăţii estice a Germaniei. Berlinul era pregătit de sărbătoare conform standardelor comuniste.
După ce au urcat împreună în tribuna oficială, iar sovieticul şi-a rostit discursul, acesta s-a întors spre Eric Honecker, s-au îmbrăţişat, iar apoi, spre suprinderea întregii lumi şi deliciul fotoreporterilor, cei doi lideri s-au sărutat prelung pe gură. Momentul a fost imortalizat perfect de către fotograful Regis Bossu, publicaţiile de pe întreg mapamondul preluînd poza şi numind-o simplu, dar esenţial „Sărutul”.
Gestul reprezintă totuşi un simbol în cultura politică comunistă. „Sărutul frăţesc socialist” este de fapt o pecetluire a unei înţelegi dintre doi lideri, sau un semn al unei strînse legături dintre cele două ţări pe care le reprezintă. Sărutul se practica deseori, pe obraz în cele mai multe cazuri. Tradiţia provine din cadrul bisericii ortodoxe şi reprezintă o formă de expresie zilnică a strînsei legături dintre membrii comunităţii. Pentru liderii politici din perioada comunistă, acest sărut reprezenta o formalitate. Sărutul frăţesc socialist a mai fost exersat şi de către Mihail Gorbaciov, tot cu neamţul Honecker.
Cînd Zidul Berlinului a fost dărîmat, în 1989, artistul sovietic Dmitri Vrubel a decis să picteze o reinterpretare a sărutului celor doi. Graffitul de pe ruinele zidului a fost numit de către artist „Sărutul morţii”, dar pe marginea imaginei stă scris: „Dumnezeu să mă ajute să supravieţuiesc acestei iubiri mortale.”
În obtuzitatea lui funciară, fostul lider sovietic, unic în felul său, nu admitea că trebuie să respecte cultura salutului reprezentanţilor popoarelor cu care avea întrevederi, punîndu-i pe aceştia în situaţii absolut jenante. La fel s-a întîmplat cu prilejul întîlnirii pe care a avut-o cu Nicolae Ceauşescu, fostul preşedinte comunist al României, care l-a respins cu violenţă, cu Fidel Castro al Cubei sau Margaret Thatcher, care au reuşit să evite sărutul libidinos şi oripilant al lui Brejnev.
Sînt notorii săruturile pe gură dintre Brejnev şi Gorbaciov.
Prin sărutul pe gură, Brejnev credea că este cea mai mare dovadă de prietenie şi consideraţie
În istoria diplomaţiei sovietice, această ciudată şi dizgraţioasă formă de salut sau consideraţie este cunoscută sub denumirea de „triplul sărut Brejnev”, iar asta pentru că liderul sovietic îşi săruta interlocutorii, mai întîi, pe ambii obraji, iar mai apoi pe gură. În afară de eşecul sărutului pe gură cu Ceauşescu, la Moscova, şi cel celebru cu Honecker, iată şi alte cîteva dintre secvenţele în care lui Brejnev i-a reuşit sau nu „triplul sărut” cu unii dintre omologii lui din acea vreme:
La fel ca şi Brejnev, fostul lider palestinian Yasser Arafat era un pasionat al sărutului pe gură cu bărbaţii. Arhivele ruseşti posedă numeroase imaginii cu săruturi pe gură dintre cei doi. Demn de reţinut este faptul că, potrivit mărturiile unui fost şef al spionajului din România, Yasser Arafat ar fi fost şi un homosexual activ.
O altă ispravă de acest gen, neconfirmată de arhive, dar certificată de presa rusă, se referă la întrevederea dintre Brejnev şi Iosip Broz Tito, fostul preşedinte al Jugoslaviei, cînd îmbrăţişarea dintre cei doi a fost atît de puternică şi pasională încît Brejnev l-ar fi muşcat de buze pe omologul său.
Se afirmă că „triplul sărut Brejnev” ar fi debutat „diplomatic” cu prilejul întrevederii dintre Brejnev şi Gustav Husak, fostul secretar general al partidului comunist cehoslovac, cel care a înăbuşit în sînge „Primăvara de la Praga”, condusă de Dubcek.
De sărutul lui Brejnev nu a scăpat nici premierul legendar al Indiei, Indira Gandhi. Liderul sovietic a reuşit să-i aplice „triplul sărut” la o întîlnire oficială chiar în apartamentul ei, transformat după asasinarea acesteia într-un muzeu în care se află şi astăzi o fotografie care imortalizează acele momente.
În plasa ofensivului sărut pe gură al lui Brejnev a căzut pînă şi fostul preşedinte american Jimmy Carter.
În 1971, însă, Brejnev a rămas cu buzele umflate cu prilejul altei tentative. „Victima” urma să fie „Doamna de Fier”, fostul premier britanic Margaret Thatcher, care, cu eleganţă şi îndemînare, a reuşit să evite această manifestare dezagreabilă.
Un alt prilej pe care Brejnev l-a ratat, cînd ar fi vrut să-şi sărute pe gură un omolog, a fost atunci cînd s-a întîlnit cu Fidel Castro, preşedintele Cubei. Castro, fiind la curent cu obiceiul dezagreabil al liderului sovietic, nedorind să se facă de rîs în faţa propriilor cetăţeni cu o astfel de manifestare de afecţiune libidinoasă şi anormală, s-a prezentat în faţa lui Brejnev cu un trabuc în gură din care pufăia cu sete. Pofta de sărut a lui Brejnev s-a evaporat asemenea fumului din trabucul lui Castro.
Obiceiuri şi obiceiuri, dar protocolul diplomatic impune anumite rigori dincolo de ele. Ce este plăcut pentru ruşi sau ceea ce cred ei că este un semn de manifestare a prieteniei şi preţuirii este dizgraţios pentru cei din lumea civilizată.
