Amestecuri multiple între vînătorii-culegători și agricultorii anatolieni s-au produs pe teritoriul României contemporane, în bazinul dunărean, însă acele contacte fuseseră superficiale, fără a afecta în mod profund genomul populațiilor mezolitice situate acolo [González-Fortes et al., 2017].
Interesante descoperiri au fost făcute pe teritoriul Republicii Moldova; aici au fost exhumate patru schelete de femei care datează din anii 3500–3100 î.e.n. (trei schelete din zona satului Pocrovca și din Gordinești), din cultura Cucuteni-Tripolie. Toate acele femei aveau o moștenire pronunțată din bazinul genetic al agricultorilor neolitici europeni, inclusiv din cultura ceramicii liniare din centrul Europei, iar o altă componentă genetică păstra amprenta vînătorilor-culegători mezolitici. În mod curios, femeile aveau și un procent de gene din partea populațiilor eurasiatice de stepă, ceea ce, la acea vreme, încă lipsea din genomul altor europeni; deci, teritoriul Republicii Moldova fusese una dintre zonele celor dintîi contacte cu eurasiaticii, care mai tîrziu aveau să cucerească întregul continent european (vezi paginile care urmează).
Femeia numerotată ca Pocrovca1, bunăoară, avea în compoziția sa genetică peste 50% de gene din partea agricultorilor neolitici europeni, 35% de gene păstrau moștenirea vînătorilor-culegători mezolitici, iar aproape 15% de gene veneau de la eurasiaticii de stepă (cifrele sunt ușor adaptate aici pentru a indica mai clar raportul procentual). Acele patru femei nu erau înrudite între ele și compoziția lor genetică arată că grupurile care populau atunci teritoriul Republicii Moldova fuseseră destul de variate, aflîndu-se într-un proces dinamic de interacțiune cu alte populații [Immel et al., 2020].
Și în regiunile ocupate azi de Spania, Germania, Ungaria s-au format metisări dintre agricultorii veniți din Orientul Apropiat și populațiile locale; deci, vînătorii-culegători nu au fost eliminați demografic, ci au devenit parte componentă a populațiilor nou-formate [Lipson et al., 2017]. Să înțelegem aici că amestecul dintre vînătorii-culegătorii europeni și agricultorii orientali s-a produs după o etapă îndelungată de coabitare separată, în paralel unii cu alții; în unele regiuni, coabitarea paralelă a durat și două mii de ani [Bollongino et al., 2013]. E foarte probabil că între ei au existat numeroase conflicte, datorate diferențelor de fenotip, tradiții, mod de viață, însă, în cele din urmă (pe termen mediu și lung, de milenii), asimilarea culturală și melanjul genetic au fost inevitabile [Olalde et al., 2018].
Pe teritoriul ocupat azi de Franța, un prim val al agricultorilor neolitici a trecut la un moment dat printr-un proces nimicitor, care a eradicat acele populații nou-venite (din cauza carenței de alimente, a degradării solului, a epidemiilor sau a altor cataclisme), însă peste o vreme, peste cîteva veacuri, locul lor a fost ocupat de un alt val de agricultori, numai că aceștia aveau deja un alt profil antropologic [Seersholm et al., 2026]; deci, agricultorii înșiși erau destul de variați, în funcție de regiunea din care emigraseră.
În mod hotărîtor, agricultorii veniți din Anatolia au influențat profilul genetic al populațiilor antice grecești din epoca bronzului. Civilizația minoică de pe Insula Creta și cea miceniană din Grecia continentală au fost rezultatul a două ramuri de migrație de pe teritoriul Anatoliei (cel puțin trei pătrimi din genotipul acelor greci insulari și continentali era anatolian). Totodată, populația miceniană a primit un transfer genetic și din partea eurasiaticilor nordici. Anume micenienii au stat la originea grecilor antici și moderni [Lazaridis et al., 2017; Clemente et al., 2021]. Suplimentar, investigații mai nuanțate au arătat că agricultorii care ocupaseră teritoriul Peloponesului din sudul Greciei aveau o parte a genotipului de origine nu anatoliană, ci iraniană [Mathieson et al., 2018]. Toate aceste aspecte ale amestecului dintre populații ne explică de ce pe continentul european, inclusiv în cadrul diferitor țări și popoare antice sau moderne, s-a format o diversitate atît de nuanțată de fenotipuri.
(va urma)
