Să examinăm și cazul căsătoriilor dintre diferite caste indiene. În ultimele decenii, potrivit statisticilor de pe site-urile matrimoniale, preferințele tinerilor pentru aceste căsătorii au sporit (cu precădere în statele din nordul Indiei), în pofida tabuurilor impuse de religie și de normele sociale, însă, în mod paradoxal, indivizii care emigrează în Statele Unite vor fi mult mai conservativi și, cu toate că beneficiază în SUA de largi libertăți, ei respectă mai cu strictețe endogamia de castă decât conaționalii lor rămași în India; raportul preferințelor pentru căsătoriile mixte, între caste, e de 23% în India și de 14% în SUA. Întru explicarea acestui paradox, cercetătorii susțin că indienii imigranți din SUA simt necesitatea de a-și proteja identitatea etnică și culturală, iar unul dintre mijloacele protective este prețuirea tradițiilor de castă și a mariajelor endogame [Rajadesingan et al., 2019]. Un tipar social și comportamental asemănător, când se revine la tradițiile ancestrale, poate fi observat în multe alte contexte din întreaga lume și la multe alte diaspore.
În general, după cum arată un număr impresionant de studii, căsătoriile endogame predomină la nivel global. Până și acolo unde există o conviețuire polietnică și multirasială îndelungată, căsătoriile mixte nu devin foarte răspândite. În zorii creării Uniunii Sovietice, prin 1925, endogamia era copleșitoare: 99,1% de ruși, 98% de belaruși, 97% de ucraineni, 98% de tătari și bașchiri se căsătoreau doar în cadrul propriilor etnii [Бромлей, 1969, p. 85]; chiar și în zonele nordice, siberiene, unde coloniștii ruși au pătruns de veacuri, rata căsătoriilor mixte între ruși și populațiile locale rămânea foarte joasă. Recensământul populaţiei din URSS din 1989 a arătat că lucrurile nu s-au schimbat în mod dramatic: după decenii de trai comun în același imperiu, a existat în continuare un procentaj relativ mare de căsătorii endogame, iar cota căsătoriilor mixte între ruşi și reprezentanții altor etnii era de circa 14% (şi în acel procent au fost incluse şi căsătoriile ruso-belaruse şi ruso-ucrainene, adică tot între slavi) [Севастьянов, 2008, p. 119].
În Federația Rusă, conform datelor recensământului populației din 2010, circa 12% dintre căsătorii erau interetnice; totodată, în republicile și regiunile etnice compacte, rata căsătoriilor mixte era mult mai redusă, predominând în mod categoric cele endogame. Deci, chiar dacă în anumite circumstanţe, datorate intervenţiei factorilor sociali și ideologici, căsătoriile mixte devin relativ populare și rata lor crește, preferinţele rasiale şi etnice pentru membrii aceluiași grup sunt general valabile și stabile pe termen lung.
(va urma)
